Cui îi aparține butáda: „Mâncarea-i fudulie – băutura-i temelie”?

Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Oare când a apărut pentru prima dată (și deci cui îi poate fi atribuită) butáda: „Mâncarea-i fudulie – băutura-i temelie”?

După ce am făcut puțină arheologie literară, prima referire la trinomul „băutură – mâncare – fudulie am găsit-o la Anton Pann, în „Povestea vorbii” – Cap. XX – „Despre beție iarăș”[1]:

„Cârciumarul zice:

Băutura e unde e, mâncarea e fudulie”.

Foto 1 – Anton Pann (1796 – 1854)

Vă rugăm să țineți cont de faptul că „Povestea vorbii” a fost publicată pentru prima oară în anul 1847! Zicerea diferă de forma pe care o cunoaștem noi astăzi, dar o putem considera strămoașa acesteia. Adică, ca să ne punem bine cu dacopații, este un fel de strămoașă dacă (trei sferturi de strămoașă, fiindcă lipsește „temelia”) a poporului român (adică a butádei de astăzi).

Cercetând în continuare în bibliotecă, am ajuns la cartea lui Cornel Săteanu (Figuri din „Junimea”), tipărită prin anii ’30 ai secolului trecut[2]:

„Nici Gh. Panu și nici „secretarul perpetuu Iacob Negruzzi în „Amintirile” lor n’au  întrebuințat tot materialul hazliu ce s’a produs cu prilejul aniversărilor „Junimii”. De aceea între manuscrisele rămase de pe urma lui Iacob Negruzzi – aflate azi în păstrarea d-lui Mihai Negruzzi – se găsesc mai toate invitațiile glumețe și umoristice ce se lansau către toți membrii veselei societăți de a participa la aceste tradiții anuale.

O mai mare amploare a avut cea de a două-zecea aniversare când s’a dat sfoară în țară, invitându-se membrii care și veniră în păr. Pentru acest banchet excepțional s’a lansat următorul:

ANUNCIU IMPORTANT

Un Hoț

Nu e numai acela ce fură pe altul în virtutea art. 306 și urm. Cod. Pen., ci mai ales acela care cu deplină conștiință se fură pe sine însuș. Și n’ar fi oare un adevărat furt și o adevărată tâlhărie când un Junimist s-ar absenta de la

a XXa ANIVERSARĂ

a Societății JUNIMEA

unde cu prețul mai puțin decât minim și mai mult decât derisoriu de

Numai 30 Lei

poate bea, mânca și petrece fisicamente, intelectualmente și moralmente

Două sări dearăndul ?

În 5 Ianuarie 1884 la 8 oare sara vor fi ciaiuri, cozonaci, cafele, ciocolazi, amestecate cu literatură la Otelul Binder în Iași, saloanele No.   Ear a doua zi în 6 Ianuarie la 6½ oare sara tot la zisul otel va avea loc un splendid și în analele Junimii ne mai pomenit

BENCHET

cu mâncările cele mai alese, vinațurile cele mai indigene și cele mai străine, înghețatele cele mai reci și cu cheful cel mai traditional.

Pentru care poftă

Secretarul cel mai perpetuu și cunoscut”

(vezi Foto 2)

Deci, în zilele de 5-6 ianuarie 1884 (pe stil vechi) Societatea „Junimea” a sărbătorit a XX-a aniversare. Secretarul Societății („Secretarul cel mai perpetuu și cunoscut”) era la acea dată Iacob Negruzzi.

Foto 2 – Aniversarea a XX-a aniversare a Societății „Junimea”

 După acest „Anunciu important, pe aceeași pagină, câteva rânduri mai jos, citim:

„Iată și textul invitațiilor trimise cu prilejul acestui banchet:

Societatea Junimea (intră cine vrea, remăne cine poate)

CITAȚIUNE

Membrii tuturor triburilor Societății Junimea: „fondatori”, „lipoveni”, „caracudă” și „cei nouă”, sunt citați ca în ziua de 26 Octombrie curent să se afle la scaunul societății în Iași, unde se va da cu mult chef și cu puține parale, în otelul Binder orele 6 seara, al 20-lea praznic tradițional. Mâncarea va fi fudulie, iar băutura temelie. Spiritul nu este de rigoare.

Secretar perpetuu, I[acob] N[egruzzi]”

Dacă comparăm Anunciul și Citațiunea, observăm o neconcordanță: Anunciul se referă la a XX-a Aniversare a Junimii, care va avea loc în zilele de 5-6 ianuarie 1884 la hotelul Binder, iar Citațiunea îi invită pe membrii Junimii, tot la hotelul Binder, dar în data de 26 octombrie (iar anul nu putea fi decât 1883), pentru aceeași sărbătorire. Ceva nu este în ordine, așa că am apelat la „Însemnările zilnice” ale lui Titu Maiorescu. Ne-am dus la zilele de 5-6 ianuarie 1884 și, într-adevăr, se confirmă această perioadă ca fiind cea în care a avut loc vesela aniversare[3]:

Joi 5/17 Ianuarie 1884. M-am închis în casă de dimineață , pentru toți, și până pe la ora 7 am compus pentru aniversara „[Junimei]” o farsă (Monumente arheologice!), la 7 ½ mâncat ceva, apoi seară de lectură „Junimea” la Binder. Bine. Musiv-poemul (cochon) al lui Boghian din Viena, alcătuit din versuri din „Convorbiri”.

Vineri 6/18, dimineața la Emilia, la prânz la al-de Negruzzi cu D-na Coralie Sevescu, la 6 ½ „banchetul Junimei” la Binder. Bine. De față vre o 47, și T. Rosetti , Mandrea, Urechia, tânărul Balș, pictorul Ghica, Creangă, bolnav, Bodnărescu ș.a.m.d. Farsa mea reușită. Ceilalți [n’au adus] nimic. Foarte bune din vremea vechie poemul „Asmodeu” al lui Naum, „Direcția nouă” a lui Jacques și cohonneria lui Pogor despre „Convorbiri”. Cu toții până la miezul nopții.”

Dar pentru ziua de 26 octombrie nu am găsit nimic referitor la sărbătorirea de XX de ani nici în anul 1883, nici în anul 1884 (de altfel, ar fi fost un non-sens ca aceeași aniversare să fie sărbătorită, tot la hotelul Binder, la interval de câteva luni!).

Este adevărat că în cartea cu Însemnările lui Titu Maiorescu, între pag. 222 și 223 (pagină în care este consemnat ce a făcut el în zilele de 5-6 ianuarie 1884) este prezentată Citațiunea din Foto 3, dar aceasta poartă data de 26 octombrie 1885 și se referă la a XXII-a aniversare a Junimii. Iar „secretarul perpetuu” nu mai este Iacob Negruzzi, ci avem „Noul secretar tot perpetuu N[icu] Gane.

 

Foto 3 – Invitația la a XXII-a aniversare a Societății „Junimea”

Și într-adevăr, în anul 1885, Însemnările zilnice ale lui Maiorescu ne spun[4]:

Sâmbătă 26 Oct./4 Noem. [1885] la ora 1 am sosit la Iași. Îndată la mine Carp, Pogor, Cost[ică] Soutzo, Nanu, Creangă, Dem. Rosetti, M[iron] Pompilie, Costiescu ș.a.m.d. La ora 5, la Emilia, care încă nu e bine, la 6 ½ al 22-lea banchet al „Junimei”, foarte cu haz. Foarte mulți. Păpuși de Vicleim, poezie pornografică de Pogor, bune depeși plăsmuite. Erau acolo și Ureche și Olănescu.”

Ne îndoim că în doi ani diferiți, doi secretari diferiți dar plini de spirit ai Junimii (Iacob Negruzzi și Nicu Gane) ar fi trimis exact același text de invitație la banchet.

N.B.: deoarece la banchet au fost: „Păpuși de Vicleim, poezie pornografică de Pogor, bune depeși plăsmuite”, concluzia pe care o tragem este că acesta a fost „pe ulița mare. (Dacă nu știți ce înseamnă „pe ulița mare”, aflați AICI).

Coroborând cu memoriile lui Titu Maiorescu, nu putem decât să tragem concluzia că Nicu Gane (Foto 4) este autorul nemuritoarelor (până acum) vorbe: „Mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie”. Iar Cornel Săteanu se înșală atunci când i le atribuie lui Iacob Negruzzi.

 

Foto 4 – Nicolae Gane (1838 – 1916)

Dar ele nu ar fi existat fără Anton Pann.

Concluzia pe care o tragem este că, asemenea poporului român, care i-a avut drept tată și mamă pe Traian și Decebal, tata și mama butádei din titlul articolului sunt Anton Pann și Nicu Gane. Iar data ei de naștere este 15 octombrie 1885 (dată la care a fost redactată „Citațiunea”). Și locul nașterii este orașul Iași. În sfârșit, Certificatul ei de naștere îl vedeți în Foto 3.

Dixit!

Bibliografie:

[1]  Anton Pann – Povestea vorbii – ediție completă nouă și ilustrată – 1936 – Scrisul românesc – Craiova – pag. 76

[2]  Cornel Săteanu – Figuri din „Junimea” – Editura „Bucovina” București, 193? – pag. 347-348

[3]  Titu Maiorescu – Însemnări zilnice publicate de I. Rădulescu-Pogoneanu – vol. II (1881-1886) – Editura Librăriei Socec & Co., S.A., București, 1939 (?) – pag. 223

[4]  Titu Maiorescu – Însemnări zilnice publicate de I. Rădulescu-Pogoneanu – vol. II (1881-1886) – Editura Librăriei Socec & Co., S.A., București, 1939 (?) – pag. 315

Un comentariu la Cui îi aparține butáda: „Mâncarea-i fudulie – băutura-i temelie”?

  • Marian T.  spuse:

    🍷👍🍷

Lasati un raspuns Anuleaza raspuns

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>