Autori:  Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Acum câteva zile ne pregăteam să mergem la o prelegere a simpaticului erudit Theodor Paleologu despre „Farfuridi ca filozof și om de acțiune”, așa că am recitit „Scrisoarea pierdută” a lui Caragiale, pentru a ne reîmprospăta memoria și a căuta în text filozofia lui Farfuridi.

Dar, recitind textul, am dat de un pasaj care ni s-a părut relevant și care ne-a trimis cu gândul la Păstorel Teodoreanu.

Despre ce este vorba?

În actul III – scena III, Cațavencu, confruntându-l pe Farfuridi, spune:

„Știi ca și mine principiul de drept, fiecare cu al său, fiecare cu treburile sale… oneste bibere… ”

Oneste bibere – noi, având o experianță de viață mai mare, am avut norocul să facem un pic de latină.

(Asta spre deosebire de vremurie actuale, în care limba latină nu mai este considerată necesară de către actualii conducători vremelnici, absolvenți de tot felul de facultăți în care poți obține o diplomă, un doctorat etc. doar plătind pentru aceasta. Nu mai este necesară fiindcă noi ne tragem din daci și toată lumea știe – deși dovezile stau ascunse adânc în bibliotecile Vaticanului – că limba dacă stă la baza limbii latine :))). Este suficient să poți bălmăji câteva cuvinte în limba daco-română și ești un geniu mondial și carpatin. Totuși, sperăm ca Dimitrie Bolintineanu să nu fi fost un vizionar, o Mama Omida a sec. al XIX-lea și să nu i se împlinească profeția din Mircea cel Mare și solii: „Viitor de AUR țara noastră are.”)

Dar să lăsăm politica (despre se spune că este o femeie de moravuri ușoare) și să revenim la Caragiale. Știind că atât Cațavencu, cât și Farfuridi erau avocați și dacă studiem „Dicționar de termeni și expresii juridice latine”, vom găsi următoarea definiție:

„Iuris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere – „Principiile (regulile) dreptului sunt acestea: să trăiești cinstit, să nu vatămi pe altul, să dai fiecăruia ceea ce este al său.””^1]

Honeste vivere – să trăiești cinstit.

Dar, se pare că în a doua jumătate a sec. școala nu era chiar atât de exigentă cu loazele, încât acestea puteau absolvi o facultate și puteau transforma maxima de mai sus (honeste vivere) în oneste bibere – traducere aprox.: să bei cinstit, să bei onest.

Deci o transformare a lui vivere (a trăi) în bibere (a bea).

Se pare că jocul de cuvinte dintre vivere și bibere se practica încă din antichitate, iar Caragiale l-a preluat cu succes – pentru cine știe latina!

Dar, citind oneste bibere, ne-am adus aminte instantaneu de Păstorel Teodoreanu, iubitorul de vin, cu a sa sentință:

„Primum bibere, deinde philosophari!”^2]

adică

Întâi să bem, apoi să filozofăm!

Această afirmație provine din cunoscutul percept latin (cunoscut pentru cine citește filozofie):

„Primum vivere, deinde philosophari!”^3]

adică

Întâi să trăim, apoi să filozofăm!

Și se pare că în cazul de față ambele variante sunt corecte: și cu vivere, și cu bibere.

Drept urmare, am luat un Dicționar de citate latinești^4] și am încercat la mai multe citate să înlocuim vivere cu bibere și să vedem ce rezultă.

De la

Memento mori – (Adu-ți aminte că vei muri)

s-a ajuns la

Memento vivere – (Nu uita să trăiești)

și noi am transformat în:

Memento bibere – (Nu uita să bei). O afirmație cu scaun la cap!

Versul lui Horațiu (Ode, III, 2, 13) „Dulce et decorum est pro patria mori” – (E dulce şi frumos să mori pentru patrie), transformat de urmași în:

Dulce et decorum est pro patria mori, adhuc dulcius pro patria vivere – (E dulce și frumos să mori pentru patrie, însă mai dulce este să trăiești pentru patrie)

devine

Dulce et decorum est pro patria mori, adhuc dulcius pro patria bibere – (E dulce și frumos să mori pentru patrie, însă mai dulce este să bei pentru patrie)

Iarăși o afirmație pe deplin adevărată.

Seneca spunea că:

Quid est turpius quam senex vivere incipiens? – (Ce este mai rușinos decât un bătrân care abia începe să trăiască?)

Dar nu este de lepădat nici forma:

Quid est turpius quam senex bibere incipiens? – (Ce este mai rușinos decât un bătrân care abia începe să bea?)

Iar Cicero afirma:

Vivere est cogitare – (A trăi înseamnă a gândi)

Dar este adevărată și varianta

Bibere est cogitare – (A bea înseamnă a gândi)

Fiindcă la varianta de mai sus se aplică dictonul lui Horațiu:

Nulla placere diu nec vivere carmina possunt quæ scribuntur aquæ potoribus – (Niciun cântec nu poate face plăcere, nici nu poate dura, dacă este scris de băutorii de apă)

Concluzia:

Ergo bibamus! – (Deci, să bem!)

P.S. 1 – Nu garantăm că am tradus corect din latină, dar măcar ne-am străduit!

P.S. 2 – Vă recomandăm să ascultați și cântecul studenților germani Ergo bibamus!

Bibliografie:

1]  Lucian Săuleanu, Sebastian Rădulețu – Dicționar de termeni și expresii juridice latine – Editura C. H. Beck, București, 2011 – pag. 154

2]  Al. O. Teodoreanu – Inter pocula – Editura Dacia, Cluj, 1973 – pag. 228

3]  I. Berg – Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre – ediția a II-a revizuită și adăugită – Editura Științifică, București, 1969 – pag. 357

4]  John R. Stone – The Routledge dictionary of latin quotations – ROUTLEDGE – NEW YORK AND LONDON, 2005