Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Seria vizitelor noastre pe la restaurantele bucureștene fine-dining cu bucătărie românească a continuat. Ultimul popas l-am făcut la restaurantul Grai.

De la bun început vă spunem că meniul de degustare (5 feluri) pe care l-am ales ne-a lăsat „fără grai”. Ne-a plăcut! Și puteți să ne credeți, fiindcă „Limba păcătosului adevăr grăiește”^1]. Trebuie spus că noi venisem chitiți să alegem meniul de 9 feluri dar, din păcate, momentan nu mai este disponibil.

Se spune că „Graiul bun află loc bun”^2].  Și într-adevăr, restaurantul Grai a „aflat un loc bun” – pe strada Logofăt Luca Stroici (fostă Biserica Popa Chițu, fostă Robert de Flers) nr. 40, într-o elegantă casă care a aparținut familiei Brătianu. Iar accesul în local se face din strada Viitorului. Astfel încât putem afirma cu certitudine că restaurantul a pășit deja în viitor!

De la intrare am fost întâmpinați de un tânăr zâmbitor, care apoi ne-a și servit la masă. Ne-au plăcut și explicațiile acestuia referitoare la felurile de mâncare. „Graiul dulce, mult aduce”^3]. Și, între noi fie vorba, „graiul dulce” i-a adus o atenție în plus față de nota de plată – cum de altfel era și normal.

Acum, sperăm ca să nu citească articolul de față vreun angajat de la ANAF și să se ducă glonț să facă un control la restaurant, fiindcă „De lup când se grăiește, coada i se ivește”^4].

Și, fără nici o legătură cu ANAF-ul, ci numai cu graiul: „Când grăiești cu un nebun, aibi lângă tine și un ciomag bun”^5] și „Vrei vrăjmași să-ți dobândești? Grăiește adevărul”^6].

Am spus cele două proverbe de mai sus fiindcă „De-oi grăi, oi muri, / De-oi tăcea, oi plesni”^7].

Dacă doriți să vă conectați la wi-fi, rețeua se numește „Grai Cuhnia” și este parolată.

Bucătăria este deschisă, așa cum se cuvine la un restaurant care se respectă. Drept urmare, l-am putut urmări, în timp ce-și desfășura activitatea, pe chef-ul Daniel Pălici, co-stăpân al localului.

Am reușit să schimbăm numai câteva cuvinte cu Daniel, fiindcă „Cine mult grăiește, puțin sporește”^8].

Dar am fost încântați, deoarece „Omul după grai, ca clopotul după sunet, îndată se cunoaște”^9], iar „Graiul arată învățătura ta și buna orânduială, înțelepciunea ta”^10].

Pe lângă mâncare, ne-a plăcut și logo-ul restaurantului (Foto 1), care are o simbolistică aparte – cel puțin în viziunea noastră.

Foto 1 – Logo-ul restaurantului Grai

Exceptând faptul că logo-ul are 2 culori (ocru și albastru-închis), în ton cu mobilierul și culorile din restaurant (Foto 2 și Foto 3),

Foto 2 – Vedere din interiorul restaurantului Grai

Foto 3 – Vedere a bucătăriei deschise și a barului

ne-a plăcut foarte mult modul în care este scris Grai, cu RAI ieșind în evidență. Iar noi chiar că ne-am simțit ca-n rai.

G-ul din fața raiului ne-a dus cu gândul la gură (de rai).

Deci restaurantul Grai = Gură de rai

Iar experiența noastră la Grai se potrivește de minune cu versurile populare culese de Grigore G. Tocilescu:

„Iar în rai când am intrat

  Ce-am văzut m-am bucurat:

  Văzui mesele întinse

  Și făclii de ceară aprinse,

  Văzui pahare pline,

  Auzii cuvinte bune.”^11]

La Grai este bine să nu te duci singur, ci cu încă cineva, cu care să poți împărtăși impresiile, senzațiile, fiindcă „Nici la rai nu-i bine singur”^12].

Dar, dacă sunteți celibatar și veniți însoțit, aveți grijă, căci „Graiul amorului, dulce ca mierea, dar și înșelător întocmai ca vulpea. Vezi să nu te înșale cu dulceața ei”^13].

Meniul de degustare nu este chiar ieftin, căci până „Și Sfântul Petru vămuieşte cu aur la porţile raiului”^14]; dar să știți că experiența merită!

La plecare, am spus și noi, precum cei din vechime:

„Raiule, grădină dulce,

Nu mă-ndur a mă mai duce

De dulceața ta cea dulce”^15].

Acestea fiind spuse, vă recomandăm „într-un grai”: faceți-vă timp și treceți pe la restaurantul Grai, dar „Nu te grămădi ca baba la rai”^16], fiindcă nu sunt decât 21 de locuri! Fă-ți rezervare!

 

Bibliografie:

1]    Iordache Golescu – Proverbe comentate – Editura Albatros, București, 1973 – pag. 98 – def. 512

2]    Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. II – Editura Librăriei Socecu & Comp., București, 1897 – pag. 578 – def. 5320

3]    Ibid. – pag. 578 – def. 5319

4]    Iordache Golescu – Proverbe comentate – Editura Albatros, București, 1973 – pag. 172 – def. 1142

5]    Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. VI – Editura Librăriei Socecu & Comp., București, 1901 – pag. 298 – def. 16230

6]    Ibid. – pag. 484 – def. 16968

7]    Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. II – Editura Librăriei Socecu & Comp., București, 1897 – pag. 577 – def. 5313

8]    Ibid. – pag. 577 – def. 5314

9]    Ibid. – pag. 578 – def. 5317

10]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. VIII – Editura Librăriei Socecu & Comp., București, 1900 – pag. 162 – def. 3140

11]  Grigore G. Tocilescu, Christea N. Țapu – Materialuri folcloristice – vol. 3 – Editura Minerva, București, 1981 – pag. 90

12]  Grigore Botezatu, Andrei Hîncu – Dicționar de proverb și ghicitori românești – Editura Litera, București, 2001 – pag. 163

13]  Iordache Golescu – Proverbe comentate – Editura Albatros, București, 1973 – pag. 214 – def. 1462

14]  Grigore Botezatu, Andrei Hîncu – Dicționar de proverb și ghicitori românești – Editura Litera, București, 2001 – pag. 163

15]  Grigore G. Tocilescu, Christea N. Țapu – Materialuri folcloristice – vol. 3 – Editura Minerva, București, 1981 – pag. 89

16]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. II – Editura Librăriei Socecu & Comp., București, 1897 – pag. 5 – def. 2713

 

Sursele fotografiilor:

Foto 1 – https://www.facebook.com/photo/?fbid=163775682663689&set=a.159026583138599

Foto 2 – https://www.facebook.com/photo/?fbid=159031573138100&set=a.159026589805265

Foto 3 – https://www.facebook.com/photo?fbid=175958291445428&set=a.159026603138597