Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

În această ultimă parte a microistoriei mămăligii vă prezentăm câteva moduri inedite de a prepara mămăliga, precum și întrebuințările curative ale acesteia.

„Mămăliga cu barabule [cartofi – n.n.] ori cu bulughene [cartofi – n.n.] se face vara după ce încep a ieși cartofii. Ea se face mult în vreme de scumpete. Mămăliga cu barabule se face așa: se iau barabule, se spală, se curăță de coajă și se pun la fiert în ceaunul de mămăligă. Când au fiert bine se flecuesc [se mestecă ca să se sfărâme bine – n.n.] cu melesteul [făcălețul – n.n.] ori cu léfa [partea scobită a unei linguri – n.n.] și se pune peste ele făină de păpușoi și sare; se lasă apoi să fiarbă bine, se mestecă, se topește și se răstoarnă pe fund. Mămăliga de barabule se mănâncă și goală, ori cu mujdei, sau prăjită pe foc.”

„Pogace […] se ia mămăligă moale, se face o turtă, și ferindu-se focul de pe vatră, se pune turta acolo, acoperindu-se cu spuză, în care sunt și cărbuni potoliți, lăsându-se până se usucă bine. Turta acesta se numesce pogace și pogăci. Pogăcile se mănâncă cu cója [?], cu sare, cu usturoi și cu orice soi de udătură. Ele se pot mânca și goale, numai cu sare. Merg bine pe gât și cu moare de curechi [zeamă de varză – n.n.], ori cu borș. Pogăcile se pun în traistă când muncitorul pleacă la drum lung, ori la pădure, ca sa nu se chinuiască cu făcutul mămăligei.”

„Mămăliga pripită e numai pentru leac. Ea se face punând în apă clocotită în făină și mestecând-o într-una. Când s-a îngroșat, se răstoarnă. Mămăliga pripita unsă cu măduvă din falcă de porc și cu unt-de-naft [petrol lampant – n.n.], e bună de bolfe [noduli – n.n.]. Mămăliga prăjită și rece se numește și hrincă. Hrinca o mănâncă lucrătorul de multe ori goală, întingând-o în sare, ori cu usturoi și ceapă. Când mămăliga se face prea vârtosă și mare, se numește crihan și talcan; la munte, mămăligii vârtoase i se zice și troșmeiu. Unei bucăți mari de mămăligă, țăranii de la munte îi zic halcă, iar cei de la țară șteap.

Mămăliga pripită se face cu apă ne-ncepută și se mestecă cu un băț de alun, de se poate cu acel cu care s-a ucis vreun șarpe.”

Apa ne-ncepută este apă luată din fântână sau de la izvor dimineața, înainte de a mai fi luat și alții în ziua aceea.

N.B. Apa de la robinet, luată imediat după ora 12,00 noaptea, nu poate fi considerate apă ne-ncepută! J

„Negii sau negeii de la mână ori picior se vindecă legându-se cu mămăligă de găsit; ”

Dacă nu urmați acest sfat de a scăpa cu mămăligă de negi, aveți și o altă variantă: „să-i frigi cu coada lingurii încălzită la foc.” Dumneavoastră alegeți!

Mare atenție cu cel fel de mălai faceți mămăliga: „Cine mănâncă mămaliga necernută face bube pe limbă”.

În plus, trebuie să țineți cont de următoarele povețe:

„Mămăliga ce rămâne lipită pe ceaun nu se mănâncă, că e năpastă.”

„Mămăliga ce rămâne pe melesteu nu se mănâncă, că te mănâncă pe urmă lupul.”

„Când mănânci mămăligă din ceaun, dă uliul la pui.”

„Nu-i bine să dai mămăligă caldă la câini, că turbează.”

Totodată, trebuie avută mare grijă la prepararea mămăligii, pentru ca acesta să nu explodeze (cf. caricaturistului brăilean Costel Pătrășcan).

Și, fiindcă tot ne-am apropiat cu istoria de zilele noastre iar inflația nu ne dă pace: „Să nu tai mămăliga cu ața de jos în sus, căci se scumpește păpușoiul.”

Acestea fiind spuse, s-a încheiat și microincursiunea noastră prin istoria mămăligii.

Bibliografie:

1]  Iuliu Zanne – Proverbele românilor – vol. III, IV, IX

Surse fotografii:

1]  https://fi.pinterest.com/pin/744642119614480301/

2]  https://www.facebook.com/photo/?fbid=10229960948792877&set=a.10206670513826559