Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Zilele trecute am ascultat un podcast „Vorbitorincii”.

Printre altele, am auzit-o pe grațioasa Diana Popescu vorbind despre o piesă de teatru de la București. Niște actori nu numai că baletau pe scenă, dar concomitent (mă rog, nu chiar) pregăteau și de-ale gurii: „…dar în timpul ăsta, se făceau clătite, reale, la un… aragăzel” ^1].

Pornind de la „aragăzelul” Dianei, ne-am gândit să scoatem la lumină (deși au mai făcut-o și alții – de ex. d-na Rodica Zafiu^2] – , dar nu cu reclame de epocă, așa cum o facem noi) etimologia cuvântului „aragaz”.

Articolul de față este instructiv și pentru actualii „chefi”, care pot vedea de ce probleme se loveau înaintașii/înaintașele lor atunci când erau în exercițiul funcțiunii.

Primele referiri la ARAGAZ le întâlnim în anul 1937 și ne sunt prezentate (în diverse reclame din presa vremii) dezavantajele gătitului la o sobă cu lemne – instalația care se folosea la gătit în acele timpuri.

Astfel, din ziarul Universul aflăm: „Mașina de gătit cu lemne – O POVARĂ PENTRU GOSPODINĂ – Căratul și spintecatul lemnelor, frecatul vaselor înegrite pe fund, curățatul bucătăriei vecinic murdărită prin fum, funingine și cenușe,-iată o listă încă necomplectă a muncii inutile provocată de mașina de gătit cu lemne”. (Foto 1)

Foto 1 – Universul – Nr. 309 Marți 9 Noiembrie 1937 – pag. 10

De asemenea, „Cu noaptea în cap începe munca și nu se mai termină! Sunt de spart și cărat lemne, de făcut focul cu petrol, cenușe, hârtie, surcele, apoi focul trebue supraveghiat și întreținut la fiece moment, vasele înegrite pe fund trebuesc frecate, mașina curățată, etc. etc.”. (Foto 2)

Foto 2 – Vremea – Nr. 511 Duminică 31 Octombrie 1937 – pag. 5

Iar chinul se repetă în fiecare zi! „Astfel începe fiecare dimineață! Urmarea este demnă de acest început: o muncă istovitoare de jumătate zi pentru prepararea unei mese: Căldura, fumul, plita încinsă și toate celelalte inconveniente ale mașinei de gătit cu lemne, fac din această muncă un calvar.” (Foto 3)

Foto 3 – Neamul românesc – Nr. 234 Joi 28 Octombrie 1937 – pag. 2

Rezultatul trezitului zilnic, cu noaptea în cap, pentru pregătirea mesei? „ISTOVITĂ Cum să nu fie istovită după o zi de muncă în bucătăria cu mașina de gătit cu lemne, de dimineață până seara: căratul și spintecatul lemnelor, aprinderea și întreținerea focului, frecarea vaselor înegrite de fum, curățirea coșului plin de funingine și atâtea altele.” (Foto 4)

Foto 4 – Vremea – anul X – Duminică 2 Ianuarie 1938 – pag. 11

În plus, apar inconveniente pentru doamne! „TENUL STRICAT de plita încinsă a mașinei, mâini aspre și roșii, unghii rupte, părul îmbâcsit de fum, acestea sunt efectele bucătăriei cu lemne.

Alifii și dresuri nu pot ajuta atâta vreme cât pricina răului dăinuește.” (Foto 5)

Foto 5 – Viitorul – Nr. 8996 Duminică 2 Ianuarie 1938 – pag. 5

În plus, „COAJA ARSĂ, MIJLOCUL NECOPT! material, muncă și timp pierdut, pe deasupra încă necazuri.

lată ce se înfâmplă, destul de des, cu un cuptor rudimentar, la care reușita unei prăjituri este mai mult o chestiune de noroc, decât de pricepere.” (Foto 6)

Foto 6 – Viitorul – Nr. 8973 Sâmbătă 4 Decembrie 1937 – pag. 4

Deci, ce este de făcut pentru a scăpa de toate aceste probleme? Nimic mai simplu! „Afară cu metodele învechite! Nu vă mai pierdeți timpul în mod inutil, nu vă mai obosiți peste măsură, gătind mai departe pe mașina cu lemne! „ARAGAZ” cu aparatele sale practice, comode și frumoase stă la dispoziția Dvs. pentru a vă ușura munca în gospodărie, și a vă economisi timp și bani.” Bașca că puteți beneficia de „DETALII ȘI DEMONSTRAȚIUNI”. (Foto 7)

Foto 7 – Patria – Nr. 233 Luni 18 Octombrie 1937 – pag. 3

Și rezultatele apar imediat. „Iată bucătăria ideală!

Comode în manipulare, aparatele „Aragaz” gătesc cu o rapiditate uimitoare, sunt ușor reglabile, nu fac fum sau miros, asigură o curățenie deplină și aduc economii de muncă, timp și bani.”

În plus, „Agreabile la vedere grație emailului din care sunt executate, aparatele „Aragaz” sunt o podoabă pentru fiecare bucătărie.

De construcție simplă și robustă, aparatele „Aragaz” au o durată nelimitată.

Aparatele „Aragaz” întrunesc toate calitățile unui aparat ideal pentru bucătărie.” (Foto 8)

Foto 8 – Opinia – Nr. 9220 Sâmbătă 25 Decembrie 1937 – pag. 7

Desigur, „Aragaz” este „UN VIS FRUMOS – Întinsă în pat, după munca istovitoare de peste zi în bucătăria cu mașina de gătit cu lemne, gospodina adoarme și în vis îi apare îngerul salvator: ARAGAZ – care o va scăpa de neajunsurile de până acum, dându-i putința de a-și face treburile în bucătărie ușor, curat, systematic, într’un timp extraordinar de scurt.” (Foto 9)

Foto 9 – Curentul – Nr. 3554 Marți 21 Octombrie 1937 – pag. 3

Iar acest vis poate deveni foarte ușor realitate fiindcă „Vin căldurile! Amintiți-vă de chinurile și suferințele din trecut! Bucătăria supraîncălzită, plita mașinei de gătit încinsă, munca istovitoare în acest infern, voiți să suferiți și acum la fel?

Luați măsuri! Procurați-vă un aparat „ARAGAZ” care menține bucătăria mereu răcoroasă și reduce timpul necesar gătitului la o treime.

„ARAGAZ” este astăzi la îndemâna tuturor căci aparatele se vând cu prețuri simțitor reduse în RATE MICI.” (Foto 10)

Foto 10 – Realitatea ilustrată – Nr. 593 1 Iunie 1938 – pag. 23

Avantajele sunt nenumărate, căci „ARAGAZ este economic, practic și curat. ARAGAZ arde fără coș, fără fum, fără miros; nu înegreşte vasele şi nu este toxic.

ARAGAZ nu ocupă loc în bucătărie.

ARAGAZ reduce treburile la o treime.” (Foto 11)

Foto 11 – Buna Vestire – Nr. 200 Miercuri 27 Octombrie 1937 pag. 5

Totodată „ARAGAZ îmi ușurează menajul!

„ARAGAZ” nu-mi cere prezența continuă în bucătărie.

„ARAGAZ”gătește cu o rapiditate uimitoare.

„ARAGAZ” se reglează ușor prin simpla învârtire a robinetului exact la gradul de încălzire dorit.

„ARAGAZ” arde fără coș, fără fum, fără miros; nu înegrește vasele și nu este toxic.” (Foto 12)

Foto 12 – Rampa – Nr. 5982 Duminică 19 Decembrie 1937 – pag. 3

Concluzia care se trage din cele enumerate mai sus? „Nici o gospodărie fără ARAGAZ”!

Ei bine, acum am ajuns la o întrebare de tipul: „Ce a fost mai întâi: oul sau găina?”

În cazul nostru, întrebarea care se pune este: „Ce a fost mai întâi: combustibilul sau mașina de gătit?”

Răspunsul îl aflăm tot din reclame.

„O nouă eră în gospodărie prin „ARAGAZ”, combustibilul ideal! Ușor și simplu de pus în funcțiune, comod în manipulare, economic și extraordinar de rapid, curat și igienic, „ARAGAZ” întruneşte toate calitățile pentru a deveni combustibilul preferat de toată lumea, pentru bucătărie, baie, lumină.

„ARAGAZ” este un gaz natural, netoxic și neexploziv, care se instalează ușor, fără conducte, lucrări de zidărie etc. și arde fără fum sau miros.” (Foto 13)

Foto 13 – Patria – Nr. 237 Sâmbătă 23 Octombrie 1937 – pag. 3

De asemenea, „ARAGAZ – combustibilul ideal al bucătăriei moderne, mărește considerabil confortul în menajul D-voastră. Se aprinde la moment, la o simplă atingere de chibrit.” (Foto 14)

Foto 14 – Adevărul – Nr. 16339 Joi 6 Mai 1937

În plus, „„ARAGAZ” vi se servește prompt la domiciliu în butelii de oțel de către depozitarul nostru…” (Foto 13)

Deci, ne-am lămurit. Inițial, ARAGAZ era gazul lichefiat livrat în butelii clienților.

Aceeași informație o găsim în actul constitutiv al S.A. ARAGAZ:

„Declarăm că constituim în baza statutelor anexate care fac parte integrantă din prezentul act, o societate anonimă pe acțiuni, sub denumirea „Aragaz”, al cărui obiect este comerțul combustibilo-gazoase de natură petrolieră.”^3]

Principalul acționar în S.A. ARAGAZ era societatea „Astra Română”. Iar „Astra Română” era un fel de sucursală a companiei Shell: „„Româno Americană” ține de Standard Oil, „Astra Română” de Shell, „Steaua Română” de societăți engleze și franceze.”^4]

Trebuie menționat faptul că, înainte de a primi numele de ARAGAZ, combustibilul lichefiat se numea SHELLGAS: „Gătiți curat, comod, repede, practic și economic numai cu „SHELLGAS” – combustibilul ideal.” (Foto 15)

Foto 15 – Dimineața – Nr. 9986 Duminică 14 Octombrie 1934 – pag. 4

Iar înainte de a se numi „Shellgas”, gazul lichefiat se numea „priman”, conform unui proces  „…contra societății „Aragaz” pentru plata sumei de lei 11 milioane daune derivând din denunțarea contractului de distribuție și consignație a produsului denumit „priman” (în convenția inițială de captare și lichefiere a gazelor în chestiune, încheiată cu „Astra Română”), denumit apoi „shellgaz” (în convenția ulterioară cu „Shellgaz Company” și denumit în fine „Aragaz” (în convenția reziliată).”^5]

Dar de unde a venit numele de ARAGAZ? De la „Astra Română”: „Astra RomânA GAZ”^6]

Desigur, teorii ale conspirației existau și acum aproape o sută de ani:

„Până în clipa de față, n’am primit nicio lămurire cu privire la schimbarea de firmă a societății Șelgaz — astăzi „Aragaz”.

Să fi avut motive temeinice vechiul „Șelgaz” ca să devie noul „Aragaz”?

O precizare n’ar strica.”^7]

O dată cu trecerea timpului, numele combustibilului utilizat a fost preluat de mașina de gătit.

Dar mașina de gătit s-ar fi putut numi altfel, nu ARAGAZ. S-ar fi putut denumi, de exemplu, SHELLGAS: „1400 grade – la atât se ridică temperatura flăcării de „Shellgas” și totuși la o distanță de numai câțiva centimetri nu se mai simte nimic din această căldura enormă… Este ușor de dedus din acest fenomen că mașina de „Shellgas” menține chiar în cea mai călduroasă zi de vară în bucătărie o temperatură suportabilă, scutind astfel gospodina de chinurile bucătăriei supraîncălzite.” (Foto 16)

Foto 16 – Curentul – Nr. 2642 Luni 3 Iunie 1935 – pag. 3

Foto 17 – Argus – Nr. 6519 Luni 31 Decembrie 1934 – pag. 10

Sau, mașina de gătit s-ar fi putut numi CARBOGAZ. Dar, se pare că mașinile de gătit care funcționau cu garbogaz nu aveau nevoie de butelie, fiindcă „…COMBUSTIBILUL ÎL AVEȚI PERMANENT ÎN CASĂ (fără nevoe de aprovizionare)” (Foto 18)

Foto 18 – Gazeta municipală – Nr. 434 din 4 August 1940 – pag. 2

Deci, se pare că CARBOGAZUL era un fel de (dacă nu chiar) gaz metan, care ajungea în casele oamenilor prin conducte.

Dar numele care s-a încetățenit pentru mașina de gătit a fost cel de ARAGAZ, fiindcă la o butelie de ARAGAZ putea avea acces oricine în acele timpuri, pe când la gaz metan, nu. Și acum, în anul de grație 2024, sunt o grămadă de localități mioritice care nu sunt racordate la rețeaua de gaz metan.

În final, fiindcă tot am amintit de butelie, știți de unde vine și ce înseamnă expresia „a sta cu ochii ca pe butelie”?

Dacă nu știți, răspunsul vi-l dă domnul Radu Paraschivescu (tot într-un podcast „Vorbitorincii”):

https://www.youtube.com/shorts/C00Rc0T5XFE

 

Bibliografie:

1]  Podcast „Vorbitorincii” 72 – https://www.youtube.com/watch?v=YUvOkLL6-54&t=2s – min. 2:56:23-28

2]  Rodica Zafiu – Povestea aragazului – Dilema Veche – nr. 1022 din 9 noiembrie – 15 noiembrie 2023

3]  Monitorul Oficial al Regatului României – Partea a II-a – nr. 59 Vineri 12 Martie 1937 – pag. 64

4]  Realitatea ilustrată – anul XI – nr. 54 – 14 Iulie 1937 – pag. 9

5]  Universul – anul al 55-lea – nr. 89 Joi 31 Martie 1938 – pag. 6

6]  Ștefan Both – Nostalgii timișorene. Amintiri despre orașul de altădată: buteliile Shell-Gas și Aragaz din actuala cofetărie Violeta – 10.04.2013 – https://adevarul.ro/stiri-locale/timisoara/nostalgii-timisorene-amintiri-despre-orasul-de-1426629.html

7]  Patria – anul al III-lea – nr. 461 – Duminică 23 Ianuarie 1938 – pag. 1