Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Ce a rămas în urma…?

În urma unor scriitori, militari, oameni politici etc. au rămas diverse feluri de mâncare, deserturi sau băuturi care le poartă numele (astfel de rețete și poveștile lor puteți găsi, de exemplu, în cărțile scrise de Marius Cristian – Legendele din farfurie – rețete celebre cu garnitură de povești, salată de mituri și tacîmuri istorice – Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2016 sau de Cosmin Dragomir și Adriana Sohodoleanu – Dulce Românie – O istorie a deserturilor de la noi – Dr. Oetker, Curtea de Argeș, 2022).

Ca exemplificare, „friptura (mușchiul de vită) Chateaubriand” își leagă numele de vicontele François-René de Chateaubriand, considerat părintele romantismului francez.

Foto 1 – Chateaubriand – friptură

Otto von Bismarck, cancelar al Imperiului German, a dat numele său „heringului Bismarck” – o rețetă care a luat naștere în secolul al XIX-lea^1].

Foto 2 – Bismark – un pește

Napoleon Bonaparte, la rândul său, a dat naștere unui grad de calitate al coniacului („Napoleon” – coniac învechit cel puțin 6 ani) – ca să nu mai spunem că a dat numele și unei monede.

Foto 3 – Napoleon – cognac și un ban de aur

Nici în Regatul României lucrurile nu au stat mai rău.

Numele omului politic Take Ionescu era purtat de un tort – „tortul Take Ionescu”. Iar gulerul de cămașă răsfrânt, care se poartă la papion, i se datorează tot lui Take Ionescu.

Alexandru Marghiloman, șef al Partidului Conservator și artizan al unirii Basarabiei cu Regatul României, a dat numele unei excepționale cafele: „marghiloman”.

Foto 4 – Take Ionescu – un tort și un guler

Marghiloman – o cafea

Dar dacă numele bucatelor / prăjiturilor / băuturilor care poartă numele de Chateaubriand, Stoganoff, Pavlova, Napoleon etc. etc. etc. pot fi întâlnite în restaurante, cofetării, baruri, numele care poartă numele oamenilor politici autohtoni ante/interbelici au dispărut în perioada comunistă și, din păcate, în zilele noastre, nu se face mai nimic pentru ca acestea să fie readuse la viață.

Totuși, tortul Take Ionescu a fost reinterpretat de Ana Consulea la ZEXE. Dar în rest, este necunoscut (la fel cum cvasinecunoscut este și numele gulerului de cămașă pe care îl poartă domnii la paion).

În ceea ce privește cafeaua marghiloman, cafea care merită să fie un brand local (al Buzăului, de unde se trăgea Marghiloman, al localului Capșa din București, care era renumit pentru modul de preparare a acestei cafele) și un brand național de băutură / cafea, din păcate lucrurile stau cât se poate de prost.

Cafeaua marghiloman, care are nu o poveste, ci o multitudine de povești extraordinare și de glume, este total desconsiderată de industria ospitalității din România.

Cafeaua marghiloman se poate compara cu Irish coffee sau cu Wiener coffee, dar, atât din punct de vedere al gustului (părerea noastră), dar și din punct de vedere al poveștii, este net superioară acestora.

Actualmente, în București nu cunoaștem decât o cafenea (Camera din față) în care poate mai fi băut marghilomanul – reinterpretat.

La Buzău am găsit, cu mulți ani în urmă, marghiloman numai la Taverna Buzoiană de pe strada Alexandru Marghiloman. Foarte mulți buzoieni cu care am discutat nu știau de existența acestei cafele.

La Iași, un italian căsătorit cu o româncă a făcut un marghiloman reinterpretat. Cam fără corp cafeaua, dar este demn de remarcat faptul că un străin a găsit de cuviință să reinventeze această cafea românească, de care neaoșii apărători ai bucătăriei naționale nu au habar sau o ignoră cu bună știință. La localuri care promovează noua bucătărie românească sau au specific buzoian, cafeaua marghiloman nu a suscitat niciun interes! În schimb, acestea oferă espresso – o cafea cât se poate de autohtonă, cu tradiție la români! Mai ales dacă este „espresso lung”! Cât despre cafeaua la ibric, care în Țările Române se face de aproape 400 de ani, trebuie spus că nu o mai găsești aproape nicăieri!

Trebuie spus, totuși, că o strănepoată a lui Marghiloman, Irina Vlăducă – Marghiloman, a înregistrat la OSIM numele de „Alexandru Marghiloman” și „Cafea Marghiloman cu Coniac” (inclusiv logo). Deși, la fel ca în cazul „țuicii de prune”, denumirea este, considerăm noi, un pleonasm. În momentul în care ai spus „cafea marghiloman”, este clar că acea cafea a fost fiartă în coniac (eventual în rom – deci să admitem că poate fi folosită sintagma Cafea Marghiloman cu Coniac).

De asemenea, tot Irina Vlăducă – Marghiloman a patentat la OSIM (?) „trusa pentru prepararea cafelei Marghiloman”^2].

Propunere

Ținând cont de cele scrise mai sus și de articolele anterioare despre Marghiloman, CetățeniiVinului consideră îndreptățită „cafeaua marghiloman”, această cafea aristocrată și aristocratică, să devină denumire înregistrată de România la Comisia Europeană ca Indicație Geografică Protejată! Sau ceva echivalent!

Legendă:

1]  https://www.kaufland.ro/sortiment/enciclopedia-alimentelor/peste/produse-din-peste-greu-perisabile/hering/hering-bismarck.html

2]  https://www.campusbuzau.ro/savoare-aritocratica-cafeaua-marghiloman-renascuta-la-buzau/

Surse fotografii

Fotografie copertă:  https://www.facebook.com/photo/?fbid=1593509461391144&set=a.179072532834851

Foto 1-4:  Vremea – anul IX, nr. 452, Duminică 30 August 1936, București – pag. 1