Cine suntem

Stimați cititori, suntem Cristian și Florin CETĂȚEANU, ingineri care se ocupă (în special) cu centrale termice murale. Dar ce legătură au centralele termice cu vinul ?!?

Fiindcă tot ne-am „făcut mâna” scriind câteva cărți despre coșuri de fum și despre centrale termice și aproape o sută de articole publicate în reviste de specialitate și ținând cont de faptul că „Tout soldat français porte dans sa giberne le bâton de maréchal de France” (adică, tradus pentru necuvântătorii de limbă franceză și adaptat la plaiurile noastre dâmbovițene, teleormănene etc.: din secretară de școală generală din județul cu cel mai scăzut nivel de promovabilitate la bacalaureat poți ajunge ministru de interne), ne-am gândit că, indiferent de nivelul cunoștințelor noastre în domeniu, putem să ne dăm și noi cu părerea despre vinuri.

Pe ce ne bazăm ? Actuala casă, construită de bunicul nostru în București în prima treime a secolului XX pe un teren aflat în stăpânirea familiei încă din secolul al XVIII-lea, se află în apropierea „Șoselei viilor”: „E regiunea unde și astăzi există Șoseaua Viilor, în amintirea întinselor vii de odinioară.” (Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre – Constantin C. Giurescu – Editura pentru literatură, București, 1966 – pag. 317). Așa că, în sec. al XVIII-lea, viile ajungeau aproape până în poarta (de fapt până în spatele acareturilor curții) casei înaintașilor noștri. Care înaintași nu se numeau pe acea vreme „Cetățeanu”. Cetățeanu s-au numit (și așa ne numim și noi acum) de la revoluția de la „pașópt”. Inițial a fost poreclă („zis Cetățeanu”), pentru ca apoi porecla să se transforme în nume de familie.

Planul Bucureștiului făcut de Maiorul Baron Rudolf Artur Borroczyn în anul 1852

Dar să revenim la vin. Cu o astfel de descendență viticolă (în spatele casei) considerăm că putem scrie și putem da liniștiți o părere „avizată” despre vin.

Vie din Bucureștiul de altădată – fotografia din 1909 aparține d-lui Charles Chusseau-Flaviens

(Les vendanges / Strângerea recoltei)

Și fiindcă strada pe care se află casa noastă se numea în trecut „Podul Beilicului” iar „La finele secolului al XVIII-lea existau o serie de cafenele în oraș ; una din ele, pe Podul Beilicului, lîngă casele de beilic unde trăgeau turcii cu rosturi oficiale, prezenta particularitatea că era veșnic deschisă, chiar în vreme de molimă, cînd se interziceau adunările de oameni” (Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre – Constantin C. Giurescu – Editura pentru literatură, București, 1966 – pag. 326) – adică prima cafenea deschisă non-stop în București s-a aflat pe strada noastră – ne-am gândit că suntem cât se poate de competenți și în cafea.

Drept urmare, nu ne rămâne decât să ne delectăm papilele cu licorile amintite anterior și să așternem pe hârtie (mă rog, pe display) părerile și gândurile noastre, pe care sperăm să le sorbiți cu nesaț !!!

cetățeniivinului.ro

P.S. Totuși, chiar dacă avem antecedentele amintite anterior, trebuie să le mulțumim pentru introducerea și ghidarea noastră în nobila artă a vinului (plus a distilatelor și a cafelei) somelierilor și/sau enologilor Marian Timofti, István Péntek, Liviu Grigorică, Valentin Ceafalău, Mihai Nicolici, Bogdan Dumitrescu, Robert Marshall (distilate) și Vasile Ghimpu (cafea) și ne cerem scuze dacă am uitat pe cineva.

Și, nu în ultimul rând, îi mulțumim lui Horia Hasnaș, cel fără de care nu ar fi existat acest blog.