Motto: „Et si tu n’existais pas” – Joe Dassin 

Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

N.B.: Articolul de mai jos este un pamflet!

Într-una din serile trecute, fiind amândoi cu câte un pahar cu vin în mână și navigând pe internet, am dat peste o reclamă la vinurile unei crame cât se poate de respectabile, cu vinuri care nouă ne plac – fiind făcute „nemțește”, cu pricepere și măiestrie.

Dar, pe măsură ce reclama se derula pe display, ne-am simțit în pielea lui George Topârceanu atunci când scria poezia „Vara la țară” – mai precis, atunci când scria versurile:

„Am văzut aci-ntr-o noapte

  Niște fapte

  Care m-au scandalizat!”^1]

Și putem spune că era noapte de-a binelea, orele fiind înaintate.

Trebuie menționat faptul că „prezentatorul” vinurilor este (și am adaptat balada populară Toma Alimoș):

„Nalt la stat

  Mare la sfat

  Și „deștept” cum n-a mai stat.”^2]

De asemenea, trebuie spus că dacă

„Plânge și suspină tânăra domniță,

  Dulce și suavă ca o garofiță”,^3]

vocea sa (a „prezentatorului”) fermă, bărbătească și baritonală, o poate alina și ispiti pe împricinată – dovadă fiind chicotelile feminine care se aud din când în când în fundal, după câte o poantă spusă de cel care ne prezintă vinurile. Deci, o bilă albă pentru echipa care care a ales „interpretul”.

Și acum îi vom da cuvântul „Povestașului” (vezi romanul omonim al lui Mario Vargas Llosa, apărut la Editura Humanitas Fiction) din reclamă:

„- Vinurile din Drăgășani sunt absolut spectaculoase. Avem soiuri care se cresc doar în Drăgășani. Crâmpoșie, alb. E un soi care se crește doar în Drăgășani. Și care a fost creat în Drăgășani. Suntem și pe invenții, mă!”

Într-adevăr, „suntem și pe „invenții”, mă!”

Fiindcă suntem și niște mici „șoareci de bibliotecă” – veți vedea puțin mai jos de ce folosim acest apelativ și de ce dăm citate din scriitori autohtoni sau străini – am recitit prezentarea Alinei Iancu despre Crâmpoșie:

„Este unul din puținele soiuri dacice care au supraviețuit peste veacuri.”^4]

Se pare că Creatorul a „creat” soiul Crâmpoșie pe meleagurile noastre (v-a plăcut artificiul „Creatorul a „creat””?).

Alina Iancu a specificat la finalul prezentării Crâmpoșiei: „Sursa: Nedeluț Dumitru, Oliver Bauer”. Deci, nume care cu greu pot fi contrazise! Cât despre „inventarea” soiului Crâmpoșie ca atare, de către oameni, nu poate fi băgată nici măcar ca „inovație”.

Am recitit și versurile lui Păstorel Teodoreanu, scrise înainte de a se fi făcut vreo invenție la Crâmpoșie:

„Cercând sticluțe vechi și azi, și ieri,

Am dat de Crâmpoșie-ntr-o sticluță.

Ce-i Crâmpoșia? E o țărancuță,

Dar care place foarte la boieri.”^5]

Și acum să explicăm chestia cu „șoarecii de bibliotecă” și cu citatele care apar în acest articol. Îi dăm din nou cuvântul „naratorului” reclamei:

„Știi că eu așa am cunoscut Bucureștiul în facultate, după cârciumi. Unii după muzee, alții după… biblioteci. Biblioteci, cârciumi biblioteci, biblioteca cu vin.

…

Păi astăzi am intrat în biblioteca XXXX. Sunt așa pe… ne place, pe bogăție. E o cramă foarte mișto, crama XXXX.

– Și ce să citesc eu de la XXXX? (întreabă din fundal o suavă voce feminină – n.n.)

– Tot. Scoarță, scoarță. Păi, pe bune! Dă-i unui șoarece de bibliotecă o carte. Scoarță, scoarță. Dă-i unui băiat ca mine o sticlă. Scoarță, scoarță.”

Așa că șoarecii de bibliotecă au vrut să vadă dacă se pot apropia, cât de cât, la cunoștințe despre vinuri, de „băiatul cu sticla – scoarță, scoarță”. Cunoștințele noastre „asezonându-le” cu citate din scriitori clasici.

Dar să revenim la reclamă.

„- Crâmpoșia românească, ei sunt foarte buni pe Crâmpoșia românească.

Absolut genial vinul ăsta. Și este și selecționat, adică e business class-ul de la Crâmpoșie.”

Noi știm că există Tămâioasă românească, dar de soiul de struguri Crâmpoșie românească nu am auzit. Despre „selecționarea” Crâmpoșiei se poate spune, într-adevăr, că a fost creată (Crâmpoșia selecționată) în Drăgășani. Și aceasta deoarece Crâmpoșia este:

„Soi autosteril (florile nu pot da rod cu polen propriu) de aceea se planta în sortiment cu soiul românesc Gordan care era un bun polenizator.

Pentru a elimina fenomenul de sterilitate la Crâmpoșie, un grup de cercetători de la Drăgășani condus de dr. ing. Mircea Mărculescu, după ani de cercetari și studii au creat soiul de Crâmpoșie Selecționată (1972) prin hibridare sexuată directă între Crâmpoșie și Gordan.”^6]

Și sursa este… (vezi mai sus, la Alina).

Uneori este bine, totuși, să mai citești și câte o carte pe lângă nenumăratele sticle cu vin, fiindcă altfel se poate întâmpla exact ca în proverbul „Gura bate curul”^7].

Scuzați „gura…”, dar proverbul a fost publicat într-o lucrare premiată de Academia Română acum mai bine de o sută de ani!

Despre vinul cramei XXXX aflăm că „era și pe Orient Express pe la începutul secolului 20, which is huge”.

„Voilà!”, adăuăm noi, ca să se vadă că o rupem puțin și în limbi străine. Înseamnă că vinurile din acele vremuri (ca și cele actuale, de altfel) erau de calitate!

În continuare, ne sunt prezentate avantajele unei vii bătrâne:

„Practic, viile sunt acolo de 300 de ani.

– E important că via e bătrână? (întreabă aceeași voce feminină de mai devreme – n.n.)

– Foarte important! Cu cât via e mai bătrână, cu atât vinul iese mai complex.

Pune-mă pe mine la vrăjeli de viață cu unul de 20 de ani. E greu. E greu…” (și urmează o grimasă semnificativă, condescendentă, acompaniată de hohotele de râs cristaline și satisfăcute ale doamnei din spatele aparatului de filmat).

După limbajul oarecum argotic, miștocăresc (scuzați argoul) al „vrăjitorului” – ceva gen „Mă iubește femeile” (Mihai Mărgineanu) – ne așteptam ca reclama să se adreseze tinerilor. Mai ales că acesta spune pe undeva că te poți lăuda pe Instagram (care este favoritul tinerilor, nu al celor cu ceva mai multă experiență de viață) cu un vin al cramei XXXX vechi de 14 ani. Dar atitudinea „vorbitorului” din reclamă față de tinerii actuali seamănă mult cu părerea lui Eminescu despre tinerii din vremea lui:

„Ai noștri tineri la Paris învață

  La gât cravatei cum se leagă nodul.”^8]

Dar la spectacolul de stand-up comedy pe care îl face prezentatorul, s-ar putea ca un tânăr de 20 de ani, dacă se „contrează” cu el în vorbe, să îl „facă” de nu se vede.

Și acum am ajuns la motivul pentru care am scris, de fapt, acest articol. V-am spus că eram fiecare cu câte un pahar cu vin (roșu) în mână. Când, ce ne-au auzit urechile?

„Le au pe toate reprezentative din Drăgășani, care înseamnă Crâmpoșie, Novac și Negru de Drăgășani.

Aceste trei soiuri sunt cultivate DOAR ÎN DRĂGĂȘANI.”

Am oprit reclama și am ascultat din nou acest pasaj. Da, am auzit bine ce am auzit. Ne-am uitat la vinul din pahar și la sticla din care îl turnasem. Pe sticlă era scris: Via Marchizului – Negru de Drăgășani – 2020 – Dealu Mare (Foto 1). Și vinul mai are și D.O.C. (Denumire de Origine Controlată).

Foto 1 – Via Marchizului – Negru de Drăgășani

Dacă luăm de bune spusele „băiatului” cu vinurile, avem 2 variante:

1. a) Dealu Mare este în Drăgășani;
2. b) vinul pe care îl beau nu există!

Distanța (rutieră) dintre Dealu Mare și Drăgășani este ceva mai mare de 200 km, iar zonele viticole sunt diferite – conform O.N.V.P.V. (Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole). Așa că rămâne în picioare varianta a 2-a: vinul pe care îl bem NU EXISTĂ. Deși a primit Marea medalie de aur la Vinarium 2022.

Despre o a 3-a variantă preferăm să nu discutăm!

Drept urmare, am privit din nou sticla cu Negru de Drăgășani de Dealu Mare și am recitat:

„Era pe când nu s-a zărit,

  Azi o vedem, și nu e.”^9]

Așa că ne putem declara niște răsfățați ai sorții – am avut ocazia să bem un vin care nu există!!! (Foto 2) Nu există conform afirmațiilor domnului „recitator” de povești despre vinuri.

Foto 2 – Cetățeniivinului.ro cu vinul care nu există

Și o ultimă constatare:

„Tămâioasă sec pentru cei cărora vă plac vinurile foarte florale, foarte fructate, deși el este sec.”

Am băgat la cap. Dacă vrem un vin foarte floral, foarte fructat, acesta, în general, nu trebuie să fie sec. Presupunem că, de fapt, vinul ar trebui să fie demisec, demidulce… Dar am priceput că vinul sec nu prea are treabă cu florile și fructele!

Cu teoria am văzut cum stăm. Să trecem la practică! Și să aflăm „Cum se face la specialiști” (aceasta fiind întrebarea unei doamne din audiență referitoare la o degustare comparativă – întrebare pe care am scos-o din context).

„Făptuitorul” urmează să desfacă o sticlă cu vin. Un moment de înalt rafinament!

„- Ia, liniște!” – ordonă acesta.

Sau „Silențium!”^10] – cum spunea Marius Chicoș Rostogan atunci când se adresa „loazelor”^11] din clasa sa de învățăcei.

„…POC!!! „ – și dopul a fost scos cu o mișcare rapidă și sigură a mâini, într-un zgomot asurzitor, ca de rateu de motor.

Pentru cei care nu au avut de a face cu lumea vinului, trebuie spus că nu este deloc elegant să scoți dopul unei sticle făcând zgomot. Din contră. Totuși, pentru iubitorii de „vin de surcică”, credem că acest spectacol cu mulți decibeli al extragerii dopului ar fi un adevărat „regal”!

Și am mai văzut în reclamă 2 sticle ale căror dopuri erau scoase.

Prima sticlă avea capișonul tăiat imediat sub buza sticlei. Nici unul dintre noi n-ar bea din acea sticlă decât dacă i s-ar turna primul, din sticla abia deschisă, în pahar. Dacă ai terminat de turnat în primul pahar și aduci sticla la poziție verticală, există toate probabilitățile ca să se scurgă o picătură de vin pe partea de capișon care a rămas pe sticlă – sub buză. Acea picătură va culege toate mizeriile care se află pe traseul ei de-a lungul capișonului. Mizerii care ajung apoi în paharele 2, 3 etc.

A doua sticlă nu mai avea capișon deloc. Presupunem că „băiatul” l-a scos cu totul de pe gâtul sticlei. Teoretic, în acest caz, partea superioară a gâtului sticlei este curată, nu s-a pus mâna pe ea. Dar aspectul general al sticlei… lasă mult de dorit. Capișonul, pe lângă rolul de protecție împotriva mizeriei, are și rol estetic.

Totuși, este de admirat faptul că domnul nu a înfășurat un șervețel alb de hârtie în jurul gâtului sticlei (așa cum se procedează de obicei la nuntă, în birtul unui sat pierdut în țară sau al unei mahalale rău famate), pentru ca acele picături rebele care se scurg să nu ajungă pe masă.

Acestea fiind spuse, s-a terminat și reclama. Ce mai putem spune? Ne-am declarat înfrânți în fața prestației extraordinare pe care am urmărit-o pe ecranul laptopului și am început să fredonăm un crâmpei dintr-un cântec al lui Dan Andrei Aldea (versurile fiind ale lui Shakespeare):

„Piesa-i gata, trag oblonul,

  Tii, ce ploaie e afară!

  Dacă v-a plăcut bufonul,

  Mai poftiți și mâine seară.”^12]

 

Bibliografie:

1]   George Topârceanu – Balade vesele și triste – Grupul editorial Litera, Chișinău, 2001 – Vara la țară – pag. 78

2]   Balade populare românești – Grupul editorial Litera, Chișinău – Toma Alimoș – pag. 145

3]   Dimitrie Bolintineanu – Legende istorice – Grupul editorial Litera, Chișinău, 2001 – Muma lui Ștefan cel Mare – pag. 14

4]   https://revino.ro/cramposie-selectionata-strugure-soi-romanesc-vin-dragasani-a57.html

5]   Al. O. Teodoreanu – Inter pocula – Editura Dacia, Cluj, 1973 – pag. 42

6]   https://revino.ro/cramposie-selectionata-strugure-soi-romanesc-vin-dragasani-a57.html

7]   I. Zanne – Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. II – Editura Librăriei Socec & Comp., Bucuresci, 1897 – def. 3437 – pag. 171

8]   Mihai Eminescu – Poezii – Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960 – Ai noștri tineri… – pag. 262

9]   Mihai Eminescu – Poezii – Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960 – La steaua – pag. 208

10] I. L. Caragiale – Momente – Editura Humanitas, București, 2014 – Un pedagog de școală nouă – pag. 189

11] I. L. Caragiale – Momente – Editura Humanitas, București, 2014 – Despre cometă – pag. 610

12] William Shakespeare – Opere complete – vol. 5 – Editura Univers, București, 1986 – A douăsprezecea noapte

Sursă fotografie copertă:  http://www.quickmeme.com/p/3vygxd/page/8

Foto 1]  https://king.ro/vitis-metamorfosis-via-marchizului-negru-de-dragasani-0.750-l.html