Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

 

 

Motto:  „Beți dintru acesta toți,

  că acesta este Sângele Meu, al Legii

  celei Noi, carele pentru mulți se varsă

  spre iertarea păcatelor.” – Matei 26,28

Icoana „Iisus cu vița-de-vie” (cunoscută și sub numele „Hristos viță-de-vie”) poate fi considerată o icoană protectoare a viticultorilor, enologilor și somelierilor din România.

„Iisus cu vița-de-vie” este o icoană pe sticlă. Icoanele pe sticlă au apărut în Transilvania la sfârșitul sec. XVII-lea – începutul sec. XVIII-lea, fiind influențate de icoanele pe sticlă catolice care circulau în Europa centrală. Icoanele erau pictate pe sticlă făcută manual (glajă) iar locurile în care se producea această sticlă se numeau glăjării. Ele se aflau în preajma pădurilor, deoarece era nevoie de multe lemne de foc pentru fabricarea sticlei. Sticla făcută manual se recunoaște imediat, fiindcă suprafața ei nu este netedă, ca la sticla industrială, ci este vălurită.

În Transilvania erau mai multe școli ortodoxe de pictat icoane pe sticlă: în zona Sibiului, în Țara Făgărașului, în Șcheii Brașovului, la mănăstirea Nicula etc.

Tehnica era simplă: erau mai multe modele de icoane care erau copiate pe sticlă – prin suprapunere, așa cum se copiază, de exemplu, un desen pe calc. Se copiau contururile icoanelor și apoi acestea erau colorate. Fiecare școală de pictat icoane avea caracteristicile sale proprii, astfel încât o persoană avizată poate spune cărei școli îi aparține o anumită icoană.

Iconarii erau țărani care iarna pictau icoane și primăvara plecau cu ele prin Transilvania, ca să le vândă – tot unor țărani. Avantajul acestor icoane consta în faptul că erau mult mai ieftine decât icoanele făcute pe lemn, care necesitau o pregătire și un talent artistic al iconarului.

Acestea fiind spuse, să vedem de ce icoana „Iisus cu vița-de-vie” poate fi considerată o icoană protectoare a viticultorilor, enologilor și somelierilor.

N.B.: Citatele care urmează sunt din Biblia Ortodoxă – varianta Valeriu Anania – Noul Testament.

Totul pornește de la afirmația lui Iisus Hristos:

„Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl

  Meu este lucrătorul.” – Ioan 15,1

Acum ne ducem în săptămâna Patimilor, la Cina cea de Taină (în Joia Mare):

„Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând

  pâine și binecuvântând, a frânt și le-a

  dat ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați,

  acesta este Trupul Meu”.

  Și luând paharul și mulțumind, le-a

dat, zicând: „Beți dintru acesta toți,

  că acesta este Sângele Meu, al Legii

celei Noi, carele pentru mulți se varsă

spre iertarea păcatelor.” – Matei 26, 26-28

Iisus le-a oferit ucenicilor pâine și vin, prefigurând în chip nesângeros jertfa sângeroasă pe care o va aduce ca expresie supremă a iubirii sale pentru oameni. Aceasta este de fapt Taina Euharistiei – transformarea, în timpul slujbei bisericești, a pâinii și vinului din altar în trupul și sângele Domnului (Epicleza) și unirea crdincioșilor cu Dumnezeu prin împărtășanie – o jertfă nesângeroasă.

Mergem mai departe. În ziua de vineri a săptămânii Patimilor (Vinerea Mare) a avut loc răstignirea lui Iisus pe cruce.

După ce Iisus a murit, unul dintre soldații romani (sutașul Longhin) l-a împuns pe acesta cu sulița în coaste, ca să se asigure că a murit.

„Dar venind la Iisus, dacă au văzut că

de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele,

ci unul din ostași cu sulița coasta Ia

  împuns-o și îndată a ieșit sânge și

  apă. ” – Ioan 19, 33-34

Apoi Iisus a fost dat jos de pe cruce și depus într-un mormânt.

Icoana îl reprezintă pe Iisus Hristos înviat (se văd urmele cuielor răstignirii), pe masa de altar (sau pe o ladă de zester, sau călcând pe lespedea de mormânt – în funcție de școala de iconari). Din una din coastele Mântuitorului (locul în care a fost împuns cu sulița de sutașul Longhin) crește o viță-de-vie care se arcuiește pe la spatele acestuia, urcând pe brațele unei cruci și apoi coborând spre mâinile lui Iisus. Pe vița-de-vie sunt mai mulți ciorchini de struguri, iar Iisus strivește cu ambele mâini, într-un Potir, ultimul ciorchine.

Potirul simbolizează Cupa de vin folosită de Iisus la Cina cea de Taină – se află în fiecare biserică și conține vinul de împărtășanie – sângele Domnului.

Sângele care a curs din coasta lui Iisus ajunge, transformat în vin („Eu sunt vița cea adevărată”), în Sfântul Potir.

În spatele lui Iisus se văd 2 „bețe” așezate în „V”. Cel din stânga este o suliță iar cel din dreapta un băț de trestie care are în vârf un burete.

Sulița și buretele

Despre ce este vorba? Înainte de a-și da sfârșitul, unul dintre soldați i-a dat lui Iisus un burete îmbibat cu oțet.

„Și unul dintre ei, alergând îndată și

luând un burete, umplându-l cu oțet și

  punându-l într’o trestie, Îi dă să bea.” – Matei 28, 47

Sulița din icoană este cea care L-a împuns pe Iisus în coastă iar bățul cu buretele în vârf este cel amintit anterior. În sfârșit, crucea (pe care a fost răstignit), sulița și trestia cu buretele evocă patimile lui Iisus.

În Țara Făgărașului, în Șcheii Brașovului, avem, în locul altarului, o ladă de zestre, care are uneori și tricolorul desenat pe ea (începând cu mijlocul sec. XIX-lea).

În alte icoane (de exemplu cele de la mănăstirea Nicula) Mântuitorul stă în picioare pe lespedea mormântului Său, crucea lipsește, iar vița-de-vie se arcuiește pe la spatele lui Iisus Hristos, dublând nimbul Mântuitorului.

Iisus cu vița-de-vie, Nicula, sec. XIX

De ce am spus că această icoană este protectoare a viticultorilor și enologilor?

Fiindcă ei sunt cei care dau naștere vinului – ei sângerează (la propriu și la figurat) pentru a obține „sângele Domnului”.

De ce am spus că această icoană este protectoare a somelierilor?

Fiindcă somelierii sunt cei care împărtășesc cu comesenii calitățile și minunile vinului – izvorât, după cum am văzut, din coasta lui Iisus: „Beți dintru acesta toți”.

Într-un fel, fără a blasfemia, ei repetă taina Împărtășaniei.