Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU
Mai este puțin și vin sărbătorile Paștelui. Deja piețele s-au umplut cu ceapă verde și cu usturoi.
Așa am ajuns la tematica articolului nostru de astăzi: usturoiul (fără a uita de „cățelul de usturoi”).
Pe lângă aportul său culinar, usturoiul a intrat și în limbajul popular.
De exemplu, dacă vreți să știți părerea femeilor despre bărbați:
„Bărbat bun și usturoi dulce nu se poate.”[1]
Despre cineva care a făcut o noapte albă se spunea că „Parcă a păzit usturoiul.”[2]
Dacă cineva mințea, se spunea că „Îi pute gura a usturoi.”[3]
Dar despre omul de treabă, care nu fura, nu înșela, nu mințea, se spunea că „Cine nu mănâncă usturoi, nu-i miroase gura,”[4] în timp ce despre cel rău, dar care dorea să fie perceput ca un om de treabă, se spunea că „A mâncat urdă cu usturoi, și cere să-i miroasă gura a lapte.”[5]
„Îl bate până i-o puți curul a usturoi”[6] însemna că îl va bate foarte tare. Dar dacă „Îi pute curul ca usturoiul,”[7] sigur are ceva pe conștiință.
O anumită nație se pare că era vestită în epocă pentru ingurgitarea acestei plante comestibile:
„Grecul boier de ar fi, tot pute a usturoi.”[8]
Usturoiul avea și rol protector:
„În spre noaptea sfîntului Andrei seara, se ung crucile ferestrelor și ușile de la casă cu usturoi, spre a fi ferită casa de strigoi.”[9]
Referitor la sfatul de mai sus, „vampirologul” gastronom Cosmin Dragomir completează cu tristețe:
„Din păcate, nu există niciun brand de usturoi corelat cu legenda contelui vampir (Dracula – n.n.). Niciun fel de usturoi din Țara Vampirilor (România – n.n.) nu păzește americanii de strigoii de Halloween. Și poate că produsul ar funcționa, ținând cont că, în urmă cu câțiva ani, KFC România a exportat și implementat cu succes, în săptămâna de dinainte de Halloween, sosul Glenn (care se făcea doar la noi), în câteva restaurante din zece țări europene, plus SUA și Canada.”[10]
Dar să lăsăm strigoii și vampirii și să revenim la proverbele autohtone. Despre cineva care era lacom la mâncare, se spunea:
„Șapte pite și-un pitoi,
Și-un cățel de usturoi.”[11]
„Cățel de usturoi” – de unde vine această expresie? Ca de obicei în astfel de cazuri, îl vom cita pe filologul Dan Alexe:
„Și iată că am rezolvat și misterul «“cățeilor” de usturoi»… Acei “căței” sunt părțile, tijele învelite într-o coajă/membrană (cloves în engleză) care formează strânse împreună o “căpățână” de usturoi. Dar de ce, Dumnezeule al grădinarilor și bucătăreselor, le spunem “căței” de usturoi? (Sigur, circulă pe internet cele mai absurde ipoteze total inventate: cum că dulăii ar fi în călduri, sau că tijele alea de usturoi se strâng ca niște căței la căpățâna mamei lor, o ipoteză mai stupidă ca alta, de nivelul mitului urban cu “mișto” din germană.)
Ei bine, am rezolvat misterul; “cățel de usturoi” este un calc și o traducere din bulgarul <skilidka> (скилидка = “cățelul” nostru de usturoi), care însă în bulgară mai desemnează și cuișoarele sau orice mirodenie cu o formă lunguiață. Doar că bulgarul <skilidka> (скилидка) este la rândul său un împrumut din grecescul <skelida> (σκελίδα, iar mai vechi: σχελίς), din expresia σκελίδα σκόρδο = tijă sau branșă mică de usturoi; doar că acel <skelida> σκελίδα, o tijă, o fibră, care în textele mai vechi putea desemna chiar și coastele unui bou tras la proțap, după ce a trecut în bulgarul <skilidka>, a fost luat de românii trăitori sub fanarioți și vorbitori doar superficial de greacă, drept un diminutiv al lui «skilì» σκυλί = câine, cu diminutivul <skilaki> (σκυλάκι) = cățel. De aici, de la numele grecesc al câinelui (skili, cu diminutivul skilaki) cum am mai arătat, vine în mod sigur în română și verbul “a schelălăi”, dat în dicționare de “etimologie necunoscută”.
Așa încât, a fost cât se poate de banal ca grecescul <skelida> (tijele usturoiului) să devină în bulgară <skilidka> și să fie luat de românii superficial fanarizați ca fiind un diminutiv de la skili/skilaki = cățel… Și iată de unde, în mod triumfător și trufaș, ne vine absurdul “cățel” de usturoi!…. mânca-l-aș crud să-l mănânc!”[12]
Și, în final, deoarece noi am copiat o postare facebook, dar am dat sursa de unde am luat textul și fotografia de copertă a articolului, considerăm că
„Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase (Se zice pentru cei ce n-au nici o rușine de faptele lor cele netrebnice).”[13]
Legendă:
[1] Iuliu A. Zanne – Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istra și Macedonia – Proverbe, dicetori, povețuiri, cuvinte adeverate, asemenări, idiotisme și cimilituri – vol. II – Bucuresci, Editura Librăriei Socecu & Comp, 1897 – def. 2746 – pag. 14
[2] Iuliu A. Zanne – Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istra și Macedonia – Proverbe, dicetori, povețuiri, cuvinte adeverate, asemenări, idiotisme și cimilituri – vol. IV – Bucuresci, Editura Librăriei Socecu & Comp, 1900 – def. 9383 – pag. 167
[3] Ibidem – def. 9390 – pag. 170
[4] Ibidem – def. 9389 – pag. 169
[5] Ibidem – def. 9388 – pag. 169
[6] Ibidem – def. 9749 – pag. 275
[7] Iuliu A. Zanne – Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istra și Macedonia – Proverbe, dicetori, povețuiri, cuvinte adeverate, asemenări, idiotisme și cimilituri – vol. II – Bucuresci, Editura Librăriei Socecu & Comp, 1897 – def. 3117 – pag. 99
[8] Iuliu A. Zanne – Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istra și Macedonia – Proverbe, dicetori, povețuiri, cuvinte adeverate, asemenări, idiotisme și cimilituri – vol. VI – Bucuresci, Editura Librăriei Socecu & Comp, 1901 – def. 13495 – pag. 137
[9] Iuliu A. Zanne – Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istra și Macedonia – Proverbe, dicetori, povețuiri, cuvinte adeverate, asemenări, idiotisme și cimilituri – vol. IX – Bucuresci, Editura Librăriei Socecu & Comp, 1901 – def. 5265 – pag. 267
[11] Iuliu A. Zanne – Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istra și Macedonia – Proverbe, dicetori, povețuiri, cuvinte adeverate, asemenări, idiotisme și cimilituri – vol. IV – Bucuresci, Editura Librăriei Socecu & Comp, 1900 – def. 9136 – pag. 83
[12] https://www.facebook.com/share/LWemMELN9Fr7GaX3/
[13] Iuliu A. Zanne – Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istra și Macedonia – Proverbe, dicetori, povețuiri, cuvinte adeverate, asemenări, idiotisme și cimilituri – vol. IV – Bucuresci, Editura Librăriei Socecu & Comp, 1900 – def 9384 – pag. 167
Sursă fotografie copertă: https://www.facebook.com/photo?fbid=7696279297072508&set=a.175262409174272
Recent Comments