Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Data de 8 noiembrie este considerată a fi ziua națională a (cafelei) „cappuccino” (National Cappuccino Day) în Statele Unite ale Americii – deși acest mod de preparare al cafelei este european.

Care este povestea acestei cafele? Ea începe în anul 1683, la Viena, și vă prezentăm un fragment dintr-un articol publicat în ziarul bucureștean „Oglinda lumii” în anul 1925:

„Toți cei care obișnuiesc să ia în fiecare dimineață cafea cu lapte cu cornuri, s-au întrebat vreodată cine a inventat acest fel de mâncare?

După asedierea Vienei la 1683, soldații victorioși ai regelui Ion Sobieski al Poloniei au pus mâna pe niște saci plini cu o substanță necunoscută, lăsată în părăsire de hoardele în retragere ale Iui Kara Mustafa. Temându-se de vreo cursă a învinșilor, învingătorii se pregăteau să arunce în Dunăre sacii aceștia cu un fel de bob mărunt, când unul din ei, Kolcițchi, care călătorea mult, ceru să i-i dea lui.

Cu conținutul lor el a putut deschide prima cafenea din Viena. Acum începu și moda. Dar clientele plângându-se că băutura e cam amară, Kolcițchi se gândi s-o îndulcească.”^1]

De fapt, pe polonez îl chema Jerzy Franciszek Kulczycki (cunoscut în germană sub numele de Georg Franz Kolschitzky) și fusese un fel de spion care a plecat din Viena asediată îmbrăcat în straie otomane, a trecut printre rândurile armatei asediatoare și s-a dus să îi ceară regelui polonez Sobieski (îl știți, cel din nuvela istorică „Sobeiski și românii” a lui Costache Negruzzi) să se grăbească să ajungă cu armata sa în ajutorul orașului care era pe punctul de a fi cucerit.

Dar să mergem mai departe cu povestea cappuccino. Iată ce a scris lingvistul August Scriban, vorbind despre același asediu al Vienei și despre îmbunătățirile pe care le-a adus Kolschitzky pentru a-și putea vinde cafeaua:

„Atunci se gândi s-o strecoare și să-i adauge puțin zahăr și lapte, precum și un caimac ori niște frișcă care acoperea tot, ca gluga unui [călugăr] capucin. De aceea o numi kapuziner.”^2]

Foto 1 – Călugăr capucin

Foto 2 – Kapuziner vienez, care are presărat deasupra scorțișoară

Studiind Foto 1 și Foto 2, se observă o oarecare similitudine între forma glugii călugărului capucin și moțul din frișcă al băuturii. Căci deasupra Kapuziner-ului vienez se pune frișcă. Iar acesta este strămoșul băuturii numită astăzi cappuccino.

În amintirea lui Kolschitzky, vienezii i-au dedicat – în anul 1885 – o statuie din bronz care se află pe colțul unei clădiri de la intersecția străzii Kolschitzky-gasse cu Favoritenstraße (Foto 3).

Foto 3 – Polonezul Kolschitzky îmbrăcat în straie otomane

Kolschitzky este reprezentat îmbrăcat în haine otomane, ținând în mână un „ibrik” pentru cafea. La picioarele sale, pe soclu, se află trofee de război abandonate de otomani: arme și scuturi.

Ceea ce numim noi astăzi „ibric” turcii îi spun „cezve” și l-au utilizat pentru prepararea cafelei începând cu primii ani ai secolului al XIX-lea.

„Ibrik” – cuvânt de origine persană – însemna (și înseamnă) vas pentru lichide.

Conform lingvistului Dan Alexe, „Ibricul era așadar un ulcior, care figurează în multe catrene din poezia sufi a lui [Omar] Khayyam și a altora, ibricul cu vin, ulciorul cu pelin.”^3]

„Evident însă că un asemenea artefact de civilizație nu a fost inventat de turci. Ei l-au luat de la persani, care îl luaseră de la arabi, după ce aceștia îl luaseră la rândul lor… tot de la persani… Ibriq e de fapt un recipient domestic iranian, oricare ar fi el, iar la Omar Khayyam desemnează cu predilecție ulciorul de vin.”^4]

Revenim la cappuccino. Dacă în ceea ce privește Kapuzinerul (vienez) – care este preparat cu frișcă – explicația cu gluga călugărului stă în picioare, cappuccino-ul italienesc, preparat cu lapte, are suprafața plată. Nu mai are „glugă”. De unde îI vine numele?

Ne întoarcem iarăși la asediul Vienei, dar la o poveste puțin schimbată. Nu polonezul Kolschitzky ar fi modificat rețeta cafelei turcești, adăugându-i frișcă, ci un călugăr capucin numit Marco d’Aviano, care era legat papal (trimis al Papei Inocențiu al XI-lea) pe lângă împăratul Leopold I. Leopold I domnea la Viena în perioada asediului.

Cafeaua „părându-li-se prea amară pentru gustul lor, soldații creștini au îndulcit-o cu lapte și miere, se spune chiar la sugestia călugărului Marco d’Aviano. În orice caz, băutura foarte gustoasă, a cărei culoare semăna cu veșmântul călugărului, a primit numele de cappuccino în onoarea Ordinului Capucin din care făcea parte. Pentru aceasta, dar și pentru alte fapte de sfințenie, Marco a fost beatificat în 2003.”^5]

Foto 4 – Călugărul capucin Marco d’Aviano

Foto 5 – Cappuccino – culoarea băuturii seamănă cu cea a rasei^6] călugărilor capucini (vezi Foto 1)

Acum revenim la articolul din ziarul „Oglinda lumii” și la micul dejun prezentat acolo – „cafea cu lapte cu cornuri”: „Ceva mai târziu, tot din inițiativa lui Kolcițchi, un brutar vienez, Peter Wendel, închipui o prăjitură simplă și plăcută la gust și care prin forma ei amintea emblema detestată a dușmanului, a mahomedanilor: semiluna, cornul.”

Completăm cu un citat din cartea istoricilor William B. Marsh și Bruce R. Carrick: „Această povestire a salvării Vienei este legată și de două invenții gastronomice.Prima rețetă provine de la patiserii vienezi, care au marcat victoria austriacă creând un nou gen de corn răsucit în forma semilunii de pe steagul turcesc și botezat Kipfel, termenul german pentru semilună. Kipfelul și-a câștigat o popularitate imediată în Viena, iar în 1770, Maria Antoaneta (fiica împărătesei Maria Tereza a Austriei) l-a lansat în Franța, când s-a căsătorit cu viitorul Ludovic al XVI-lea. Astăzi folosim termenul francez, croissant.”^7]

Deci, croasantul (așa este scris în DOOM3) franțuzesc este de fapt (la origine) austriac – mai bine spus, vienez!

La noi, în anul 1881, Ion Ghica îi scria lui Vasile Alecsandri:

„…acolo îți bei ceaiul în tihnă, te întorci în vagon, apoi te înfășori bine în tartan, îți pui paltonul căpătâi, te lungești pe canapeaua de catifea roșie sau în vagonul-pat, dormi ca acasă vreo nouă ceasuri și la opt dimineața te deștepți la Roman. Aici cafea cu lapte, cu un kipfel, două, și 17 ceasuri, minut cu minut, după ce ai plecat din București, te găsești transportat pe malul îmbălsamat al Bahluiului.”^8]

Dacă îi dăm cuvântul și doamnei filolog Rodica Zafiu, aflăm următoarele:

„Cu un secol în urmă, cuvântul chiflă era tradus în dicționare prin croissant, era echivalat cu corn și avea doar sensuri concrete. Era, de altfel, un împrumut lexical destul de recent: provenea din substantivul german Kipfel, în a cărui adaptare vorbitorii ezitaseră între mai multe variante – chipel, chipfă, chipflă, chiflu, chiflă…”^9]

În concluzie: croasantul (mă rog, în italienește cornetto) cu cappuccino au devenit micul dejun clasic italienesc, românescul chiflă provine din vienezul Kipfel și toate acestea le datorăm încercării nereușite a otomanilor de a cuceri Viena în anul 1683!

 

Legendă:

1]  De când se ia cafea cu lapte, în „Oglinda lumii”, București, Anul IV., Nr. 19, Sâmbătă, 9 Mai 1925, p. 5 (293).

2]  Scriban, August: Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Edițiunea întîia, Institutu de Arte Grafice „Presa Bună”, Iași, 1939, p. 230.

3]  Alexe, Dan: Ibricul mahmurului Omar Khayyam https://cabalinkabul.com/2026/03/01/ibricul-mahmurului-omar-khayyam/

4]  Ibidem.

5]  Marsh, William B. & Carrick, Bruce R.: 365 de zile care au marcat istoria omenirii, Editura Litera, București, 2012.

6]  Rasă – haină de postav, largă și lungă până la călcâie, pe care o poartă preoții, călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei (cf. dex online).

7]  Marsh, William B. & Carrick, Bruce R.: op. cit.

8]  Ghica, Ion: Scrisori către V. Alecsandri, Editura Humanitas, București, 2014, p. 169.

9]  Zafiu, Rodica: Chifle, în „Dilema veche”, București, Anul XVI., Nr. 822, 21-27 Noiembrie 2019, p. 6.

 

Fotografii

Foto copertă:  ChatGPT

Foto 1]  https://www.skroutz.ro/s/49451297/Costum-de-Carnaval-Calugar-Capucin-44583.html

Foto 2]  https://thefoodhome.ro/products/cappuccino-vienez

Foto 3]  https://michaelsrootsinvienna.at/en/blog/2023/04/01/kolschitzky-monument/

Foto 4]  De la Bibliothèque nationale de France, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=183747693

Foto 5:  https://www.acouplecooks.com/mocha-cappuccino/