De unde vine expresia „a freca menta”?
Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU
Astăzi l-am ascultat pe jurnalistul Ion M. Ioniță explicând, la o emisiune radio1], proveniența expresiei „a freca menta”.
În mare, explicația sa este aceeași cu cea pe care antropologul Andrei Oișteanu a dat-o în cartea Moravuri și năravuri. Eseuri de istorie a mentalităților: „Cea mai eficientă metodă de curățare a meselor era geluirea periodică a blatului murdar de lemn cu un ciob de sticlă sau de oală de lut. Ulterior se freca blatul rașchetat al mesei cu un șomoiog de frunze de mentă. Era un arhaic obicei grecesc, adus în spațiul românesc de către boierii fanarioți, de pe la începutul secolului al XVIII-lea. De regulă, această sarcină cădea în seama țigăncușelor roabe de la curte. De aici vine expresia «a freca menta», cu sensul de «a nu face nimic» sau de «a face munci foarte ușoare».”2]
Dar scriitorul și criticul literar Cosmin Ciotloș susține o altă ipoteză: „…totuși, nu sunt convins că povestea despre obiceiul grecesc al curățării meselor are acoperire. Circulantă, într-adevăr, și devenită prin repetiție din curent, ea are mai curând alură de legendă, atâta vreme cât (o spun lingviști mai pricepuți decât mine) nu e atestată documentar. Probele converg, în schimb, spre o mai plauzibilă corupere la «mentă» a cuvântului latin «mentula», pe care, de vreme ce platforma Google funcționează, nu mai e nevoie să-l traduc.”3]
Cu vreo 6 ani înainte de apariția cărții lui Andrei Oișteanu, scriitorul Dan Alexe nota:
„Stimați oameni buni, o fărâmă de logică: dacă asta ar fi explicația cretinei expresii [„a freca menta” – n.n.], atunci ea ar trebui să fi ajuns la noi din greacă, unde ea nu există, altminteri o să credem că moștenirea lui Platon din Ospăț / Symposion s-a cristalizat la Mizil și Brăila, iar nu la Atena.
Niște glumeți români au răspândit expresia pe internet, făcând chiar și o pagină web pentru the Romanian Mint Rubbing Association…
Toate referințele de pe internet referitoare la mesele frecate cu mentă sunt circulare
și trimit una la alta. Nu există nici o singură referință la un text antic, grecii și romanii NU frecau mesele cu mentă, la fel cum nici greaca clasică, nici greaca modernă nu au vreo expresie cu frecatul mentei, μέντα. Circularitatea internetului a făcut ca stupida legendă să fie preluată și de unele site-uri în engleză, mai ales datorită acelei Romanian Mint Rubbing Association… […]
În continuare, repet: expresia nu există în greacă. Frecătorii de mentă din Ferentari nu-l citeau în mod sigur pe Platon, iar pe deasupra mesele de banchet, la greci și romani, erau acoperite cu pânzeturi, așa numitele fețe de masă, nu frecate cu mentă, cum în mod iritant ne asigură acest mit circular, fără nici cea mai mică urmă în literatură.”4]
Aici îl contrazicem pe Dan Alexe. Am găsit în literatură metoda frecatului blatului mesei cu mentă – și anume în Metamorfozele lui Ovidiu. Mai întâi vă prezentăm traducerea în proză a cărții a VIII a Metamorfoze: „Bătrâna cu mânecile sumese și tremurând de anii cei mulți, pune masa, dar al treilea picior al mesei era mai scurt. Cu un ciob de oală pus dedesubt l-a făcut deopotrivă cu celelalte.
După ce astfel i-a înlăturat înclinarea, așezând-o bine, a frecat-o cu izmă5] verde.”6]
Iată și varianta în versuri:
„… Suflecând ale ei mâneci, Baucis în tremur
Masa așează, dar masa piciorul al treilea îl are
Nedeopotrivă de lung; ea pe-un ciob îl proptește și apoi
Masa astfel îndreptată cu mentă verde o șterge.”7]
Deci, pasajul citat poate constitui un argument pentru existența unei asemenea practici în Antichitate.
În ultimul aliniat al articolului său, Dan Alexe notează:
„A freca menta (minchia) pentru a nu face nimic ar putea fi, mai degrabă, prelungirea arhaică, nebănuită până acum, unde menta este, în mod natural, descendentul latinescului mentula = ****, mădularul masculin.”8]
În concluzie, noi v-am prezentat cele două versiuni ale provenienței expresiei „a freca menta”. Dumneavoastră puteți alege versiunea care vă inspiră mai multă încredere / vă place mai mult.
- P.S. Fotografia de copertă a articolului a „creat”-o ChatGPT, după ce a „citit” textele pe care vi le-am supus și dumneavoastră atenției. Așa că, vă rugăm, nu trageți în pianist. Clepsidra prin care se scurge nisipul / timpul și expresia de satisfacție de pe chipul grecului din desen ne duce cu gândul la un nevinovat „«dolce farniente» (it. «Dulce trândăvie», farniente însemnând a nu face nimic). Această răspândită expresie este folosită (numai în italienește), spre a zeflemisi pe leneși.”9] Adică pe cei care „freacă menta”! 😊
Legendă:
1] „Audiența Națională” – Digi FM, luni, 16 noiembrie 2026, ora 13:00.
2] Oișteanu, Andrei: Despre pânzeturi, până-n pânzele albe, în „România literară”, București, Anul LII, Nr. 38-39, 18 Septembrie 2020, p. 15, și în Oișteanu, Andrei: Moravuri și năravuri. Eseuri de istorie a mentalităților, Editura Polirom, Iași, 2021, p. 34.
3] Ciotloș, Cosmin: O seamă de sugestii, în „Dilema Veche”, București, Anul XVIII., Nr. 915, 21-27Octombrie 2021, p. 16.
4] Alexe, Dan: Frecatul mentei… alt mit urban iritant, în https://cabalinkabul.com/2015/09/29/frecatul-mentei-alt-mit-urban-iritant/, ultima accesare 16 noiembrie 2026.
5] Izmă – mentă.
6] Ovidiu: Metamorfoze, Cartea VIII, traducere David Popescu, Editura Științifică, București, 1959, p. 224.
7] Ovidiu: Metamorfoze, Cartea VIII, traducere Ion Florescu, revizuirea traducerii, prefață, note, anexe Petru Creția, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1959, p. 171.
8] Alexe, Dan: op. cit.
9] Berg, I.: Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre, Editura Științifică, București, 1969, p. 133.















Recent Comments