Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Într-o seară mai puțin ploioasă de iunie, la același cochet magazin „Private Wine”, s-a desfășurat a doua rundă de „cafea marghiloman”.

Evenimentul a avut loc, la fel ca la prima întâlnire, sub tutela sommelierului Mihai NICOLICI și a „Clubului lui Cetate” – un club al degustătorilor de cafea marghiloman și de vin.

Seara a început cu „5 minue de istorie” – o scurtă prezentare a vieții și activității omului politic Alexandru Marghiloman (1854-1925) – de la care se trage numele celebrei (în trecut, dar sperăm că și în viitor) cafele. Născut la Buzău, pe 4 iulie, era fiul lui Iancu Marghiloman (un mare arendaș și, totodată, se pare că și mare trișor la cărți, care avea legături atât cu miniștri, deputați și senatori, cât și cu hoți de cai) și al Irinei Izvoranu, care se trăgea dintr-o familie înstărită din Oltenia.

Alexandru Marghiloman a urmat cursurile Colegiului Sfântul Sava din București, iar apoi cursurile Facultății de Drept din Paris. Întors în țară, a devenit procuror și, mai apoi, judecător la Tribunalul Ilfov. A fost deputat între 1884-1914, apoi senator, în perioada 1914-1922. A ocupat fotoliul de ministru (Justiție, Lucrări publice, Externe etc.) în mai multe legislaturi. Spre sfârșitul primului război mondial, Alexandru Marghiloman și-a asumat responsabilitatea încheierii unei păci separate, rușinoase pentru România, dar care a salvat țara noastră de la ocuparea totală a teritoriului său. Astfel, pe 5 martie 1918, Marghiloman a fost desemnat să formeze un Consiliu de miniștri de sacrificiu. La 24 aprilie 1918 s-a încheiat Pacea de la București, care cuprindea prevederi umilitoare pentru România. Conform armistițiului, Bulgaria ocupa Dobrogea, Austro-Ungaria lua în stăpânire partea vestică a Carpaților, Germania instituia un monopol asupra țițeiului pe 90 de ani, a comerțului cu cereale, a exploatării și prelucrării lemnului, iar accesul la Marea Neagră era permis numai de-a lungul unui drum comercial până la Constanța. În schimb, Puterile Centrale acceptau tacit să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învinsă, țara ar fi ieșit cu avantaje teritoriale. Tratatul nu a trecut însă de Parlamentul României și nici nu a fost promulgat de regele Ferdinand.

Aceasta a fost partea de istorie. Cafeaua marghiloman fiind neaoșă românească, s-a hotărât ca încercările de cafea marghiloman să fie făcute cu vinars, adică „…o băutură alcoolică tradițională românească obținută exclusiv prin distilarea vinului sau a vinului alcoolizat la maximum 86% vol. sau prin redistilarea unui distilat de vin la maximum 86% vol.” – cf. ORDIN 368/2008 al ministrului agriculturii și dezvoltării rulare,  al ministrului sănătății publice și al președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor  pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor tradiționale românești – publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 496 din 02 iulie 2008. De asemenea, conform aceluiaș Ordin, pentru vinars „concentrația alcoolică minimă este de 37,5% vol. la comercializarea pentru consum”.

S-a încercat alegerea de vinarsuri cu aceeași perioadă de învechire – 5 ani – deci VSOP („Very Superior Old Pale”).

Distilatele au fost alese de la „Jidvei” („Jidvei VSOP”), „Alexandrion Group România” („Brâncoveanu VSOP”) și „Vincon România” („Miorița XO – 12 ani”).

A fost aleasă „Miorița XO”, deși perioada de învechire este de 12 ani, dar nu s-a găsit nici un distilat de la „Vincon România” care să poată fi asimilat cu VSOP.

„Jidvei VSOP” este obținut prin distilarea vinurilor provenite din soiuri de struguri cu aciditate ridicată, Feteasca regală și Riesling.

Note de degustare:

Culoare:               brun-roșcat;

Miros:                  note bogate de vanilie, fructe uscate și migdale, cu accente de scorțișoară, nucșoară și cuișoare;

Gust:                     bogat, elegant și rotund, dominat de arome de vanilie, smochine, nuci și condimente dulci;

Final:                    condimentat.

Concentrație alcoolică:  42% vol.

 

„Brâncoveanu VSOP” este distilat din vin obținut din trei soiuri de struguri autohtoni: Zghihară, Crâmpoșie și Iordană.

Note de degustare:

Culoare:               chihlimbar, cu nuanțe aurii;

Miros:                  fructe confiate, alune, caramel, note ușoare de vanilie;

Gust:                     ușor lemnos, note de mere uscate;

Final:                    echilibrat.

Concentrație alcoolică:  40% vol.

 

„Miorița XO” 12 ani a fost distins cu 16 medalii de Aur și Argint la Concursuri Internaționale și Naționale de vinuri.

Note de degustare:

Culoare:               ambră;

Miros:                  note de fructe uscate, caramel și influențe lemnoase;

Gust:                     arome bogate de stafide și struguri dulci, ciocolată neagră și tabac;

Final:                    persistent, aromat.

Concentrație alcoolică:  40% vol.

 

Pentru cafea s-a căutat una care se găsea (cel puțin producătorul) și pe timpul lui Alexandru Marghiloman. A fost aleasă cafea turcească „Mehmet Efendi” – o cafea Arabica 100%.

Mehmet Efendi a început să prăjească cafea în 1871. Acum „Kurukahveci Mehmet Efendi” este cea mai mare și mai veche companie de cafea din Turcia. Este, de asemenea, prima firmă care a comercializat cafeaua prăjită si măcinată, în loc de a o vinde boabe crude, așa cum se obișnuia în acele vremuri.

Drept acompaniament culinar au fost alese tot felul de dulciuri turcești (halva, rahat etc.) – care presupunem că se găseau și acum 100 de ani în România și care ne-am gândit că puteau însoți foarte bine cafeaua marghiloman.

Au fost pregătite și fișe de degustare pentru cafeaua marghiloman iar Președinte al Comisiei de evaluare a marghilomanelor a fost domnul Vasile GHIMPU („espresso italian trainer IIAC” – „International Institute of Coffee Tasters”).

Maestru de ceremonii și responsabil cu prepararea marghilomanelor (a căror rețetă este… știți ce trebuie să vă facem dacă vă divulgăm secretul, așa că, spre binele dumneavoastră, nu o vi-l facem cunoscut) a fost domnul Mihai Nicolici, cel care, cu o mână fermă și cu un ochi ager (de fapt cu două / doi) a  împerecheat / asociat / dozat / amestecat / fiert substanțele necesare obținerii savurosului lichid interbelic.

Dacă intensitatea olfactivă a fost foarte bună la toate probele, plăcerea olfactivă a crescut de la „Jidvei VSOP” (adică la marghilomanul făcut cu „Jidvei VSOP”) la „Brâncoveanu”, atingând un maxim la „Miorița XO”.

Persistența retro-olfactivă a fost aproximativ egală la toate probele de marghiloman, cu un mic plus la „Brâncoveanu”. În schimb, cea mai bună aciditate a fost la „Miorița XO”.

În final, câștigătorul serii a fost declarant marghilomanul „fabricat” cu „Miorița XO”, urmat la ceva distanță de „Brâncoveanu VSOP” și, pe locul trei, de „Jidvei VSOP”. Dar, în orice caz, toate variantele încercate au fost peste romurile (cu excepția „Roner – R74 aged”) și divinul de la prima serie de testări – cea din luna mai.

La final s-a încercat și o variantă de caffè corretto cu vinars, dar plăcerile olfactive și gustative au fost net în favoarea marghilomanului.