Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Vom începe această scurtă „poveste” mai altfel a cafelei pornind de la întrebarea: ce este cafeaua? Jurnalistul și umoristul francez Alphonse Allais ne dă răspunsul: „Cafeaua este băutura care te adoarme atunci când nu este băută”. De aceea se poate afirma: „Căscatul este strigătul tăcut după cafea” (autor anonim).

Deși în Imperiul Otoman, pe la mijlocul sec. al XVll-lea, „cafeaua este unul dintre lucrurile pe care soțul este obligat să-l pună la dispoziția soției”^1], soțiile din Anglia anului 1674 au lansat „Petiția femeilor împotriva cafelei” (Foto 1), în care afirmau:

„Cafeaua îi face pe bărbați să îşi piardă timpul, să lase deoparte munca, să își cheltuiască banii, și totul pentru puțină spurcată, neagră, groasă, urâtă, amară, împuțită, grețoasă apă de băltoacă”. ^2]

Un at motiv pe care îl invocau femeile împotriva acestei licori consta în faptul că bărbații „au devenit la fel de impotenți, de îmbătrâniți și la fel de infertili ca acele deșerturi din care se spune că a fost adusă acea boabă nefericită”.^3]

Foto 1 – Petiția femeilor împotriva cafelei

Totuși, un autor (sau autoare) necunoscut(ă) din zilele noastre compară în mod laudativ bărbații cu cafeaua:

„Bărbații sunt precum o cafea: cei mai buni dintre ei sunt bogați, calzi și te pot ține trează toată noaptea”.

Noi, cu modestie, recunoaștem: nu ne numărăm printre cei mai buni bărbați fiindcă nu suntem bogați!

Dar, fiindcă am amintit de Anglia, știți de unde se pare că se trage termenul „tip” – „bacșiș” – pe care îl vedeți scris acum și la multe case de marcat de la magazinele de la noi? Ei bine, de la cafenelele în care își petreceau timpul bărbații femeilor petiționare în acel sec. al XVll-lea – este un acronim pentru „to insure promptness” – „pentru servire promptă” – text care era scris pe un vas aflat lângă tejghea, în care mușterii băgau câte un ban pentru a-l impulsiona pe cel care făcea cafeaua să îi servească mai repede.

În funcție de țara în care se bea cafeaua și în funcție de modul de preparare a cafelei, avem:

– cafeaua turcească – cel mai vechi mod de preparare;

– cafeaua grecească – ura cu care am fost priviți în Grecia atunci când, la un restaurant, candizi, am cerut câte o „cafea turcească”, nu a fost egalată decât de ura cu care am fost priviți în Austria, atunci când i-am spus unui patron de restaurant care ne-a întâmpinat vorbindu-ne în limba engleză, că putem continua convorbirea în limba lui maternă, germana, iar el ne-a străfulgerat cu privirea și aproape a urlat că el vorbește austriaca, nu germana. Cu această ocazie am mai adăugat la lista limbilor pe care le putem vorbi, încă una (credem că am învățat-o în somn): „austriaca” – și asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că, tot fără să ne dăm seama și fără să învățăm, putem vorbi „moldoveneasca”.

– irish coffee – povestea ei o găsiți AICI.

Dar dacă avem cafea irlandeză, cafea englezească nu există fiindcă se pare că în Anglia cafeaua nu este prea bună, din moment ce 2 băștinași ai acelor locuri ajung la concluzii aproape asemănătoare în ceea ce privește gustul:

„Cafeaua din Anglia are mereu gust de experiment chimic” – declara Agatha Christie (ea a scris, printre altele, și piesa de teatru „Cafeaua neagră”), care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca farmacistă (ceea ce a ajutat-o să dobândească cunoștințe impresionante în ceea ce privește otrăvurile).

Iar poetul Christopher Fry era ferm convins că (scuzați cacofonia): „Cafeaua în Anglia este doar lapte prăjit”.

Tocmai de aceea acolo există „five o’clock tea” și nu „five o’clock coffee”.

Dar dacă în Anglia cafeaua este proastă, în avion este de-a dreptul periculoasă!

În tratatul de Murphologie, Legea lui Rogers postulează faptul că: „De îndată ce stewardesa servește cafeaua, avionul va intra într-o zonă de turbulență atmosferică”.

Și iată și explicația lui Davis a legii lui Rogers: „Servirea cafelei în avion creează turbulența”. –> Q.E.D.

Iar rezultatul va fi identic cu cel relevat de scriitoarea americană Jean Kerr (1922 – 2003): „Știi cât de neajutorat te simți dacă ai o ceașcă plină de cafea în mână și începi să strănuți?”

Totuși, să revenim la cafelele diverselor țări.

– cafeaua rusească – ei bine, pe plaiurile noastre mioritice, cafea rusească însemna „rachiu”^4]!

– cafeaua… românească – da, a existat și așa ceva. Îl vom cita pe Radu Anton Roman – dar numai începutul și sfârșitul rețetei acestei cafele (atenție: cartea din care am citat a fost scrisă pe la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut):

„În ultimii patru-cinci ani am auzit pe mai toți străinii intoxicați cu cafea solubilă și filtru cerând, în restaurantele bucureștene, … cafea românească! Era felul lor de a cere cafeaua fiartă cum o facem noi, adică turcește.

…

Constantă a vieții noastre ca și oxigenul sau apa, cafeaua aceasta fiartă-infuzată apare în biografia mai fiecărui român în adolescență, o dată cu primele exprimări sexuale mai clare, și îi e interzisă aproape întotdeauna la vârsta iertărilor jenante. Să fie deci o legătură între frontierele biologice ale libidoului la români și cafea?

Și să mai căutăm oare și o semnificație mai specială în faptul că, oricărui oaspete, românii îi oferă, în primul rând, și în primul rând, o cafea?”^5]

După Radu Anton Roman, cu „…cafeaua aceasta fiartă-infuzată apare în biografia mai fiecărui român în adolescență, o dată cu primele exprimări sexuale mai clare…”

trecem la un citat dintr-un autor necunoscut:

„Cafeaua este o băutură magică. O mulțime de copii au apărut pe lume după expresia „ieși la o cafea?””

Fiindcă tot am amintit de „băutură magică”: există și

– cafeaua pentru ghicit – de fapt, se ghicește în zațul de cafea:

„Soarta se poate afla în bobi, în ulcică, în palme, în zațul de cafea, în ghioc, în oglindă, în cărțile de joc etc.;”^6]

Și câteva credințe legate de cafea:

„CAFEA (Coffea arabica – DLRM, p. 106)

Se crede că acela care varsă cafeaua va lua bani – Ilfov; Prahova; Buzău; Iași; când cineva o varsă din întâmplare, va câștiga în ziua aceea – Argeș (2. GOROVEI, p. 33; NOTE, Antonescu). Pentru cine visează cafea măcinată înseamnă ceartă; înseamnă bucurie pentru cel care se visează bând cafea – Suceava (NOTE, Băncescu).”^7]

Dacă nu ar fi existat zațul de cafea, nu ar fi existat nici nuvela (sau mic roman, cum o denumește autorul) satirică și pasională, cu iz provincial, a lui Victor Ion Popa – Ghicește-mi în cafea.

Fiindcă tot am vorbit despre ghicit în cafea, iată și o ghicitoare aromână despre cafea (atenție, ghicitoarea am găsit-o și am copiat-o întocmai – cu tot cu traducere – dintr-o carte culeasă de Grigore Tocilescu, membru al Academiei Române și publicată sub auspiciile Ministerului Cultelor și Învățământului Public în anul 1900, când nimănui nu-i trecea prin cap că va apărea corectitudinea politică):

Cafea – ghicitoare

„Vidută gh’igh’iftească,

 Namea amirească.”

Traducere – „Aparență țigănească, renume împărătesc.” (ghicitoare aromână, Moscopole – Albania)^8]

Există și:

– cafeaua fără cofeină

„Cafeaua decofeinizată este ca o pisică fără păr. Ea există, dar asta nu înseamnă că e în regulă!” – anonim

„Să bei cafea fără cofeină e ca și când ți-ai săruta sora.” (naturalistul australian Bob Irwin)

„Cafeaua fără cofeină este invenția diavolului” – anonim

Urmează acum un citat din înțelepciunea „cetățenilorvinului”:

„Cafeaua fără cofeină este precum vinul fără alcool.”

În final, o zicătoare „pentru o primire proastă” a unor invitați:

„Apă și dulceți

           Cu capul de pereți

           Cafe amară

           Și pe ușă afară.”^9]

 

Bibliografie:

1]  M. Sabri Koz, Kemalettin Kuzucu – Povestea cafelei turcești – Edituara Corint, 2019 – pag. 11

2]  The womens petition agains coffee – London, Printed 1674 – pag. 4

3]  Ibid. – pag. 2

4]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – Proverbe, dicetori, povățuiri, cuvinte adeverate, asemenări, idiotisme și cimilituri – vol. III – Stabilimentul Grafic I. V. Socecu, Bucuresci, 1899 – pag. 500 (pct. 8281)

5]  Radu Anton Roman – Bucate, vinuri și obiceiuri românești – Editura PAIDEIA, București, 1998 – pag. 47

6]  Romulus Antonescu – Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești – Ediție digitală, 2016 – pag. 619

7]  Ibid. – pag. 95

8]  Gr. G. Tocilescu – Materialuri folkloristice – vol. II – Tipografia „Corpului Didactic” C. Ispăsescu & G. Brătănescu, Bucuresci, 1900 – pag. 356

9]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – Proverbe, dicetori, povățuiri, cuvinte adeverate, asemenări, idiotisme și cimilituri – vol. III – Stabilimentul Grafic I. V. Socecu, Bucuresci, 1899 – pag. 540 (nr. 8428)

Foto copertă: https://shopro.magnaelsindia.ru/content?c=mug%20up&id=4