De ce evităm să bem cafea la restaurant?

Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Noi suntem băutori de cafea la ibric și de espresso italian.

Dar, din păcate, la restaurante (și chiar la restaurante ce tind către fine dining) cafeaua nu se ridică la nivelul așteptărilor.

În marea majoritate a cazurilor este subextrasă – o zeamă lungă. Iar dacă nu este subextrasă, sunt mari șanse ca ea să fie arsă.

Dar nu despre modul de preparare (care ține de barista) vrem să vorbim, ci despre ce apare scris în meniul de băuturi al restaurantelor.

Dacă este trecut numai espresso, în general urmează și cantitatea de lichid, pe care am întlânit-o variind de la 30 cl la 80 cl.

De asemenea, am întâlnit în meniuri espresso lung și espresso scurt (chiar și la un restaurant fine dining).

În Italia, patria espresso-ului, precum și în alte țări civilizate în care am fost, nu există espresso lung și espresso scurt. Ci numai espresso. Iar cantitatea de lichid în ceașcă trebuie să fie 25 ml ± 2,5 ml1].

De unde a apărut formularea aceasta de espresso lung?

Părerea noastră este că sunt două explicații.

Prima explicație

Dacă ne aducem bine aminte, noțiunea de espresso lung a apărut cu vreo douăzeci și ceva de ani în urmă. Cam în aceeași perioadă în care a apărut la noi și noțiunea de all inclusive.

Noii Dinu Păturici ai epocii de tranziție de la comunism la capitalism voiau să aibă cât mai mult în farfurie / în ceașcă. Referitor la vinuri, circula o expresie care era debitată cu mândrie de acești Dinu Păturică (și pe care, din păcate, o mai auzim și astăzi): „Eu beau la cantitate, nu la calitate!”

Fiind obișnuiți să își umple farfuriile cu vârf la all inclusive, li se părea că barista își bate joc de ei la cafenea dacă primeau numai 25 ml. Cafeaua trebuia să fie cu vârf în ceașcă, ca să știe pe ce au dat banii. Cu cât era mai lungă, cu atât era mai bine. Nu conta gustul, fiindcă oricum cafeaua urma să fie înecată în zahăr.

Și fiindcă „Vox populi, vox Dei”, a apărut băutura care să îi satisfacă pe nemulțumiți: espresso lung!

Chestie de marketing – chiar numele trebuie să îți spună că vei primi ceva ca pentru neamu’ prost (scuzați incorectitudinea politică).

Și odată cu apariția espresso-ului lung, fiecare comerciant a vrut să o aibă cât mai lungă – licoarea.

Iar espresso normal a căpătat denumirea de espresso scurt. Dar cum era considerat rușinos ca această băutură să fie prea scurtă atunci când era pusă pe masă, a devenit și ea mai lunguiață.

Dacă ar fi să comparăm cafelele servite în România cu partidele politice, putem considera că espresso italian (cel de 25 ml) și cafeaua la nisip se încadrează ca partid conservator, noile metode de prepararea a cafelei (V60, French press etc.) s-ar încadra ca partid liberal iar espresso lung și espresso scurt ar intra la populiști. În loc să facă o educație a consumatorului, restaurantele preferă varianta simplă și comodă – oferă ce vrea poporul. Și este păcat și rușinos! Dar dacă „Vox populismus, vox Dei”, patronii restaurantelor nu trebuie să uite că populiștii au succes o vreme, după care dispar în neant.

A doua explicație

În aceeași perioadă în care a apărut all inclusive, circula o expresie printre Dinu Păturici: nu mănânc cutare lucru fiindcă „îmi cauzează”. Nu se știe ce îi cauza împricinatului, dar „îi cauza”.

La fel se întâmpla și la espresso: „Nu beau fiindcă îmi cauzează”. Și vorbea de cantitatea imensă de cofeină pe care ar fi obligat să o ingurgiteze. Așa că dorea o cantitate cât mai mare de apă în ceașcă – dar nu adăugată după ce s-a făcut extracția, ci cantitatea de apă care trecea prin cafeaua din port-filtru trebuia să fie mai mare.

În zilele noastre, dacă întrebi pe cineva dacă vrea să bea un espresso, în foarte multe cazuri primești răspunsul: „Ce, vrei să îmi crape inima? Espresso trebuie să fie lung, ca să aibă mai puțină cofeină” – deși lucrurile stau tocmai pe dos! Cu cât apa care curge din espressor spală mai mult timp cafeaua măcinată, cu atât cantitatea de cofeină extrasă care ajunge în ceașcă este mai mare.

Drept urmare, până când în restaurante nu vor exista barista bine pregătiți și până când nu va dispărea din meniul de băuturi barbarismul de espresso scurt / lung, preferăm să bem cafeaua la cafenelele de specialitate – deși acolo nu se bea espresso italian.

 

 

Bibliografie:

1]  Luigi Odello – Espresso italiano specialist – Istituto Internazionale Assaggiatori Caffe – Istituto Nazionale Espresso Italiano – Centro Studi Assaggiatori, 2017 – pag. 13

 

Sursă fotografie:

https://in.ign.com/movie/137627/feature/the-muppet-movie-an-oral-history

 

 

Lasati un raspuns

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>