Autori:  Cristian CETĂȚEANU, Florin CETĂȚEANU

Ceea ce urmează este „povestea” telegrafică a vieții chèf-ului Mihai Toader și a restaurantului Soro Lume.

Bucătăria de la Soro Lume fiind neoromânească, și povestea pe care o veți asculta este tot neoromânească: ea este alcătuită din proverbe și zicători românești, gândite într-o formă nouă.

Proverbele și zicătorile din „poveste” au în alcătuire cuvintele soră sau lume – adică cuvintele din care este compus numele restaurantului.

Pentru cei care nu îl cunosc pe Mihai Toader și nici restaurantul Soro Lume, câteva explicații pentru a putea înțelege textul ce urmează.

Mihai a crescut la Cugir. A participat la sezonul doi din MasterChef și a ieșit pe locul trei.

Împreună cu doctorul lăutar Bogdan-Mihai Simion au cutreierat țara în lung și în lat, timp de mai mulți ani, și au căutat: primul, rețete culinare vechi, iar al doilea, cântece lăutărești autentice.

Rezultatul peregrinărilor lor a fost, pe lângă foarte interesantul podcast Fragmente (pe care vă recomand din inimă să-l urmăriți), și deschiderea restaurantului Soro Lume, la care rețetele felurilor servite la masă sunt din cele culese de la turci, romi, armeni, secui, maghiari, sârbi, evrei, tătări etc. de pe teritoriul țării (de aici și numele de Soro Lume, Mihai considerând că multiculturalismul stă la baza tuturor gastronomiilor). Toate aceste rețete au fost reinterpretate iar meniul se poate încadra la casual fine dining. Bucatele sunt gătite pe foc deschis, cu lemne, dar și la cuptor bucovinean etc.

Și acum, începem povestea.

„Mihai Toader – Soro Lume,

Inițial „Vântură-lume”^1]

Mihai, cu mult timp în urmă, stând singur-cuc, s-a gândit ce s-a gândit (fiindcă „Toată lumea are dor”^2]) și și-a spus:

„Mă duc pe lume să-mi caut nume”^3].

Așa că și-a „luat lumea în traistă”^4].

Că doar și „Câinele, că-i câine, dar și el își ia lumea în cap de la o vreme”^5].

A umblat el câțiva ani, căci

„Lumea-i mare și capăt n-are”^6].

În urma umbletelor sale, a constatat că:

„De când lumea și pământul,

 Pe cuptor nu bate vântul”^7].

Fiindcă „Chibzuința e soră cu iscusința”^8],

și cum de iscusință nu ducea lipsă, s-a hotărât șă își deschidă un restaurant.

Și-ar fi deschis el un bar în care să vândă țuică de Cugir, dar

„Cine bea pân’ la-mbătare,

Nume bun în lume n-are”^9]

și nu dorea nici ca

„Ș-am să beau, ș-am să mă-mbăt,

 Ș-am să spun la lume tot”^10].

Totuși, „Mintea e bună dacă e soră și cu norocul”^11],

așa că a avut norocul să dea peste Melinda Teohari, care să-l ajute.

Le-a luat ceva timp ca să-și deschidă restaurantul, că doar nici

„Lumea nu s-a făcut într-o zi”^12].

Restaurant, restaurant, dar

„Foamea e soră bună cu setea”^13].

Drept urmare, au băgat totuși și niște vin și pălincă în restaurant, căci

„De s-ar teme lumea de vrăbii, n-ar semăna mălai”^14].

Mihai și Melinda i-au făcut și reclamă, dar spunând numai și numai adevărul, fiindcă

„Cine mințește, lumea de el se ferește”^15].

Nici nu „au căutat să îmbete lumea cu apă rece”^16].

…

Și lumea a început să vorbească despre restaurant.

„Lasă lumea să vorbească,

  Numai puica să-mi trăiască”^17].

Căci vorba lumii este folositoare:

„Lumea o vede cât oul,

 Și o face cât boul”^18].

Iar Mihai și Melinda nu au pus niciodată în practică zicala

„Dacă lumea nu-l laudă, se laudă singur”^19].

Finalul poveștii?

„Dacă n-ar fi povești în lume,

 Cum ar trăi biata lume?”^20]”

 

Bibliografie:

1]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. IV – Editura Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1900 – def. 9560 – pag. 218

2]  Grigore Botezatu, Andrei Hîncu – Dicționar de proverbe și zicători românești – Editura Litera, 2001 – pag. 63

3]  Ibid. – pag. 213

4]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. III – Editura Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1899 – def. 7947 – pag. 408

5] Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. IX – Editura Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1901 – def. 7652 – pag. 569

6]  Grigore Botezatu, Andrei Hîncu – Dicționar de proverbe și zicători românești – Editura Litera, 2001 – pag. 48

7]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. I – Editura Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1895 – def. 956 – pag. 237

8]  Grigore Botezatu, Andrei Hîncu – Dicționar de proverbe și zicători românești – Editura Litera, 2001 – pag. 59

9]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. III – Editura Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1899 – def. 81177 – pag. 455

10] Grigore Botezatu, Andrei Hîncu – Dicționar de proverbe și zicători românești – Editura Litera, 2001 – pag. 69

11]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. VII – Editura Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1901 – def. 16138 – pag. 273

12]  Ibid. – def. 18501 – pag. 815

13]  Grigore Botezatu, Andrei Hîncu – Dicționar de proverbe și zicători românești – Editura Litera, 2001 – pag. 120

14]  Ibid. – pag. 34

15]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. VII – Editura Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1901 – def. 17735 – pag. 680

16]  Grigore Botezatu, Andrei Hîncu – Dicționar de proverbe și zicători românești – Editura Litera, 2001 – pag. 175

17]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. II – Editura Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1897– def. 6469 – pag. 839

18]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. X – Editura Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1912 – def. 11107 – pag. 420

19]  Grigore Botezatu, Andrei Hîncu – Dicționar de proverbe și zicători românești – Editura Litera, 2001 – pag. 203

20]  Ibid. – pag. 48