Oare ce legătură poate exista între un „tembel” și „sarmale”?

Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

După îndelungi căutări, am reușit să punem mâna pe cartea reputatului scriitor, jurnalist și lingvist Dan Alexe – Dacopatia și alte rătăciri românești (atenție, această carte NU este pentru dacopați). Nici nu am început bine să citim cartea, că am și dat de un pasaj care ne-a trimis cu gândul la Cosmin Dragomir (istoricul gastronomiei românești) și la exhaustiva sa lucrare aflată acum în fază de elaborare, Enciclopedia sarmalelor.

Ne-am gândit să supunem și atenției dumneavoastră pasajul cu pricina, așa că l-am copiat cuvânt cu cuvânt din carte (dar, spre deosebire de alți doctori, profesori, premieri etc., noi am pus ghilimelele de rigoare și am consemnat și autorul / cartea / pagina de unde am copiat).

„Tembel”.  Ca o completare, trebuie menționată și atitudinea față de simularea muncii. Dovada e turcismul tembel, care în română a ajuns să însemne un nebun. În turcă, tembel nu are are absolut nimic de-a face cu sănătatea mintală, ci înseamnă pur și simplu leneș și doar leneș (afară de mâncarea numită tembel dolma, care e o umlutură de sarmale (dolma) coaptă sau friptă direct, din lene, fără a mai umple cu ea foi de varză sau de viță.

Un tembel în turcă e un leneș pe față, un leneș care nici măcar nu se preface că muncește… or, pentru un român, care trebuie permanent să se prefacă, în virtutea mecanismului ancestral de supraviețuire socială, care pretinde, așadar, că ar munci, doar un nebun nu simulează. De aici strania alunecare semantică a lui tembel de la lene spre o nebunie sau prostie pe care nimic nu o anunța în termenul inițial.”1]

Deci, tembel dolma înseamnă în limba turcă sarmaua leneșului.

Câteva rețete de sarmaua leneșului (de exemplu varza à la Cluj este o sarma a leneșului) adunate de Cosmin Dragomir le puteți găsi AICI.

Iar tembel dolma i-a adus aminte Cetățeanuluivinului cu experiență mai mare de viață de chifteaua leneșului, pe care o pregătea din când în când soacra sa. Iar el tăcea și înghițea. Înghițea la propriu, fiindcă acum nu este vorba despre „celebra și magnifica coptură dobrogeană” (după cum o caracteriza regretatul Radu Anton Roman în cartea Bucate, vinuri și obiceiuri românești) „Taci și înghite”.

În încheiere, coperta unei cărți de bucate turcești care este în ton cu subiectul tratat mai sus.

Foto 1 – Tembel Yemek Kitabı (adică Carte de bucate pentru leneși) de Emine Demirel Yilmaz.

 

 

Bibliografie:

1]  Dan Alexe – Dacopatia și alte rătăciri românești – Editura Humanitas, București, 2015 – pag. 28

 

Fotografie copertă:  https://foodnation.ro/products/sarmale-cu-carne-de-porc

Lasati un raspuns

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>