Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

În periplurile noastre pe la restaurantele de „fine dining” cu specific românesc ne-am oprit și la NOUA – Noua bucătărie românească.

Nu ne-am propus să vorbim despre mâncarea de la NOUA (deși trebuie spus că ne-a încântat), ci despre sigla restaurantului, care, spre surprinderea noastră, am aflat că reprezintă un cristal de sare.

Așa că ne-am permis să facem copy-paste de pe pagina NOUA a aplicației ialoc:

„NOUA este o poveste românească, începe cu a fost odată și continuă cu lupta contra fricii drobului de sare. Acel drob în spatele căruia stă o reală frică de a acționa, care ne transformă, uneori, în contemplatori ai lui și nu invers. Nouă însă ne place să credem că drobul de sare este un început. Nu ne este teamă de el, ci din contra, ne-a devenit prieten, șlefuit din drob într-un cristal luminos de sare. Aşadar „cristalul de sare” al teritoriul românesc este laitmotivul manifesto-ului NOUA… Îl găsiți și în sigla noastră.” (Foto 1)

 

Foto 1 – Drobul de sare din sigla restaurantului NOUA

Deoarece pe pagina facebook a restaurantului am găsit o variațiune pe această temă (a siglei), am considerat că Foto 2 reprezintă Cristatul de sare, ceva pur, poliedric, regulat, în care se oglindesc florile câmpiei etc, pe când în Foto 1 avem Drobul de sare, care este mai întunecat, teluric, așa cum este scoasă la noi sarea din mină, din ocnă.

Foto 2 – Cristalul de sare

În scurta poveste creată de cei de la NOUA, inițial drobul de sare nu este chiar benefic. „Reala frică de a acționa” o găsim în povestea (cunoscută și sub numele de Prostia omenească) lui Ion Creangă:

„— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!

— Când și cum?

— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?

— Îl văd. Și?

— De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare!

— Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele!

Și, cu ochii pironiți la drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa.”^1]

Dar, pe lângă această latură negativă, drobul de sare are și rol de parolă (password – ca să fim în ton cu romgleza care se vorbește din ce în ce mai mult pe la noi) într-o poveste românească (Capra cu trei iezi), deci are un rol de protecție:

„Trei iezi cucuieți,

Ușa mamei descuieți!

Că mama v-aduce vouă:

…

Drob de sare

În spinare,… ”^2]

Tot un rol protector îl are drobul de sare și în Cântecul lui Sbangă haiducu, atunci când infractorul amintit în titlu se duce la furat de cai:

„Aruncai și-un drob de sare,

Armăsar să nu mă omoare.”^3]

Dar drobul de sare apare nu numai în povești și cântece populare, ci și în credințele și superstițiile populare – și tot cu rol benefic. Aduce „spor și izvor”:

„Rămășițele droburilor de sare de prin târlele vitelor, și mai ales a oilor, sunt socotite că aduc spor și izvor în casa în care intră.”^4]

Totodată, „jocul în jurul unui drob de sare și a unui smoc de lână este menit să aducă belșug în turme.”^5]

La restaurantul NOUA se găsesc atât drobul de sare (desenat pe un perete – Foto 3),

Foto 3 – Drobul de sare desenat pe un perete

cât și (ditamai) smocurile de lână (atârnate de tavan – Foto 4).

Foto 4 – Smocuri de lână atârnate de tavan

Iar în jurul acestora presupunem că joacă în fiecare seară personalul restaurantului, după închiderea localului. Deci, în mod normal, ar fi îndeplinite toate condițiile pentru asigurarea / garantarea „belșugului în turmele” de clienți ai restaurantului (scuzați exprimarea, dar nu am găsit alta care să se potrivească cu contextul).

În Moldova „este bine ca resturile drobilor de sare de la vite, dar mai ales de la oi, să fie aduse în casă, pentru că ele aduc belșug și spor în tot ceea ce se întreprinde.”^6]

Drobul de sare a fost adus în casă / restaurant (uitați-vă iarăși la Foto 3) și el chiar „aduce belșug și spor în tot ceea ce întreprinde” chèf-ul și stăpânul localului, Alex Petricean – aka D’Artagnan. Sau cel puțin așa presupunem.

Nu trebuie uitat nici faptul că:

„la Crăciun, ciobanii pun un drob de sare învelit sub pragul casei și îl țin acolo până la „Alesul oilor” (22 aprilie), când îl scot, îl macină și îl amestecă în tărâțe, pe care le dau oilor pentru sănătatea și sporul turmei”^7]

Deci, drobul de sare, care inițial era negru și murdar de pământ, cu conotațiile sale negative, s-a transformat în „cristalul de sare” al teritoriul românesc și „este laitmotivul manifesto-ului NOUA”.

Așa că nu ezitați și duceți-vă la NOUA să le cântați din poartă „Trei iezi cucuieți, / Ușa mamei descuieți!” (nu uitați de partea cu „Drob de sare / În spinare”), pentru a vă putea bucura de o experiență (atât gastronomică, cât și vizuală) de neuitat.

De neuitat în sens pozitiv!

 

Bibliografie:

1]  Ion Creangă – Amintiri din copilărie – Povești – Povestiri – Editura Humanitas, București, 2013 – pag. 263-264

2]  Ion Creangă – Amintiri din copilărie – Povești – Povestiri – Editura Humanitas, București, 2013 – pag. 106

3]  Grigore G. Tocilescu, Christea N. Țapu – Materialuri folcloristice – vol. I – Editura Minerva, București, 1980 – pag. 270

4]  Artur Gorovei – Credinți și superstiții ale poporului român – 1915 – def. 3456 – pag. 296

5]  Romulus Antonescu – Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești – pag. 150

6]  Romulus Antonescu – Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești – pag. 583

7]  Romulus Antonescu – Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești – pag. 584