„Ninotchka: Sfeclă crudă și morcovi.

  Mathieu: Doamnă, acesta e un restaurant, nu o pajiște.”^1]

Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Zilele trecute am văzut un film cu Greta Garbo (Ninotchka), de la finalul anilor ’30. La un moment dat, Greta Garbo, care era o ”tovarășă” din URSS trimisă de partid în misiune la Paris, intră într-un bistro (după cum arăta – deși patronul localului îl numește restaurant) și între ea și patron are loc următorul dialog:

„Ninotchka: Sfeclă crudă și morcovi.

Patronul: Doamnă, acesta este un restaurant, nu o pajiște.”

Pornind de aici, ne-am propus să găsim găsim o definiție pertinentă a bistro-ului și să aflăm de unde îi vine numele acestui tip de local – în general romantic. Așa că am citit o explicație a lui George Butunoiu publicată pe site-ul Restograf.

„Un bistro e locul pentru o cafea și o gustare sau pentru un pahar de vin și un preparat simplu alături. Un bistro e genul de loc în care meniul nu e deloc simandicos, decorul nu e fițos și atmosfera nu e cu nasul pe sus. Adică fix genul de loc în care să te oprești cu un prieten la o bucată de conversație sau cu gașca și să depănați amintiri. […]

Povestea cu numele nu e bătută în cuie și nu e nici măcar agreată de lingviștii francezi. E de înțeles, din moment ce legenda spune că numele de “bistro” vine din rusă. Se spune că ofițerii ruși, în timpul ocupației ruse din 1814, își cereau mâncarea rapid pe la locațiile din Paris. Când urlau ei “repede”, adică pe limba lor “bystro”, parizienii erau nevoiți să-i servească ASAP cu mâncarea dorită. Și asta-i povestea pe scurt a numelui de bistro, un loc unde ai gustări și mâncăruri rapide (atenție, nu fast food). Alte surse susțin că numele de bistro vine de la “bistrouille”, o cafea cu lichior care se servește în restaurantele mai distinse.”^2]

1. Dar faptul că numele ar proveni din limba rusă și din acest motiv etimologia lui nu este agreată de lingviștii francezi nu ne-a mulțumit, așa că ne-am dus la autoritatea lingvistică pe care am mai citat-o și în alte rânduri, scriitorul Dan Alexe:

„«J’ai bistro» în Paris

Dar nu numai românii au, desigur, iritante mituri urbane cum e falsa etimologie pretins germană a lui mișto, care prin repetare ajung să capete consistența realității… Francezii au unele la fel de absurde. Iată două, care au de-a face cu rusa, limbă ce lor le pare exotică:

Unul e cel care pretinde că banalul termen bistro ar veni de la rusescul „bîstro”, быстро, repede. Chipurile, cazacii, sau ofițerii țarului ajunși în Paris după înfrângerea lui Napoleon, țipau la chelneri, la restaurant, să le aducă mai repede, быстро, быстро!

Mitul e grotesc, desigur. Celor care îl propagă nu le trece prin cap că răcanii și prostimea militară nu mâncau la restaurant în oraș, ci tărîțe printre cai, în vreme ce ofițerii erau cu toții bilingvi, căci, cum o știm din „Război și pace” al lui Tolstoi, franceza era a doua limbă a claselor superioare ruse. E ca și cum ne-am imagina că ar fi plauzibil ca după ocupația germană în al Doilea Război Mondial bistrourile în Paris să fi ajuns să se numească schnell.”^3]

În concluzie, nu știm să vă spunem de unde vine cuvântul bistro, dar am aflat de unde NU provine!

Bibliografie:

1]  Replici din filmul Ninotchka (studiourile MGM, 1939) – cu Greta Garbo

2]  https://restograf.ro/ce-e-un-bistro-un-scurt-istoric-pana-in-zilele-noastre-si-unde-il-gasim-pe-strazile-din-bucuresti/

3]  https://moldova.europalibera.org/a/bistro-mișto-și-butterfly-mituri-lingvistice-enervante/31947388.html