Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

De câteva zile a apărut la Editura Humanitas cartea lui Alex Drace-Francis: „Istoria mămăligii – Povestea globală a unui preparat național”.

Deși încă nu am cumpărat cartea (o vom face la Bookfest, pe 27 mai), am încercat să facem și noi, precum Cosmin Dragomir (în Zile și nopți – pag. 63), o „odă mămăligii”, acest preparat ancestral, care ne vine (împreună cu numele lui) din negura timpurilor.(N.B. – nu țineți cont de știuletele de porumb din fotografia de copertă, el a apărut târziu la noi, dar mămăligă se făcea și acum două-trei mii de ani pe teritoriul nostru, din mei etc.).

Mămăliga fiind atât de veche, a pătruns în nenumărate expresii populare – și de aceste expresii ne vom ocupa în prima parte a Microistoriei mămăligii (despre vechime cuvântului mămăligă vom vorbi într-un articol viitor).

Atunci „când ne lipsesc cele mai bune, ne folosesc și cele mai proaste” – „Bună e și mămăliga, când ne lipsește pâinea”.

Iar „Flămândului și o bucată de mămăligă rece i se pare plăcintă”.

„Unde nu-i bărbat în casă, nici mămăliga pe masă.”

Despre omul care trebuia „să-și câștige traiul zilnic” se spunea că trebuie „să-și scoată mămăliga”.

Iar „hrana cu anevoie se căștigă” – „e greu de căștigat mămăliga”.

Dacă ajungeai „sărac lipit”, se spunea că „ai rămas cu ața mămăligii” – mămăliga fiind tăiată cu o bucată de ață.

Dacă un sărac se îmbogățea, însemna că „a prins mămăliga coajă” sau „a prins mămăliga scoarță”.

Dar dacă după ce se îmbogățea acesta devenea și fudul – „mămăliga când prinde coajă se împute”.

Iar dacă cineva „se răsfăța în avere, în bunătăți” se spunea că „joacă pe mămăligă”.

Dar nu este bine să fii fudul, fiindcă „cine e fudul sărăcește” și „Fudulia mare / Mămăligă n-are”.

„Porecla ce se da țăranului, în bătaie de joc” era „Mămăligă-n traistă”.

Mămăliga putea caracteriza și firea omului.

Fricosul, lașul „Taie mămăliga-n două de viteaz ce e”.

Dacă erai „om fără inițiativă, care așteaptă totul de-a gata” însemna că „ești o mămăligă”.

Iar dacă erai „fără vlagă”, nu puteai fi decât o „mămăligă moale”.

Dacă erai „om nătărău, neisteț” – erai „mămăligă nefiartă”.

Dacă cineva era „prea tânăr, lipsit experiență” –  „Nu știe încă cum se mănâncă mămăliga”.

Despre „omul trândav” se spunea: „stai mămăligă, să te mănânc”.

Dacă omul „e prost”, „e bun de tăiat mămăliga”. Și „cel prost pururea de mămăligă să se ție”.

Iar dacă e „prost, nesăbuit, nătâng, bădăran”, înseamnă că e „mămăligar”.

„Pentru cel ce nu lucrează și se fălește numai cu vorba”: „Femeia care nu vrea să facă mămăligă toată ziua cerne”.

Iar „pentru o femeie care are atâția țiitori, încât numai cu ciomegele lor ar fi de ajuns ca să facă o mămăligă” se spunea: „a face mămăliga cu ciomege”.

Despre omul bolnav se afirma: „Câinele care zace, nici mămăliga nu-i place”.

Și o expresie care, conform normelor actuale de corectitudine politică etc. nu ar mai putea apărea în vreo carte: „Când te mănâncă în cur” spui: „Pun țiganii de mămăligă”.

Dacă te străduiești de pomană, fără să obții nimic: „Geaba vii, geaba te duci, / Geaba mămăligă strici, / Și mai rupi niște papuci”.

Despre „cel care a învățat ceva și umblă fără nici un rost, fiind prin urmare și sărac” – „Logofătul Tranana / Cu mămăligă în basma”.

Dacă „ai sticat o treabă, ai sfeclit-o, ai pățit-o”, înseamnă că „ai pus-o de mămăligă”.

Iar dacă „ai umblat în zadar”, înseamnă că „ai pus-o de mămăligă cu lemne verzi”.

Despre „cei care se pun la masă cu gândul să mănânce mult, când gazda cere iertare că bucatele nu sunt tocmai bune” – „Fie mămăliga cât de crudă, numai să fie mare” sau „Mămăligă, măi loane, / Cât de rea, da numai mare!”

Dar „La mămăliga mare, vin multe haimanale”, adică „la foloase mulți s-adună”.

Iar „Când omul n-are să facă o mămăligă mare, face două mai mici” – se spune atunci „când un om e nevoit să se lipsească de un folos oarecare, dar îi vin altele cel puțin tot atât de bune”.

Dacă cineva „vorbește nedeslușit” – „parcă e cu mămăliga-n gură”sau „Vorbește cu mormăitură, / Parcă are mămăligă-n gură”.

În schimb, „când se îngână cineva la rugăciuni”: „Doamne Isuse Hristoase, / Mămăligă fără oase”.

Iar dacă omul trece instantaneu de la o idee la alta, fără nicio noimă: „amestecă vorba ca făcălețul mămăliga”.

Și o indicație pentru viață: nu este indicat să „te lași în nădejdea altuia”, fiindcă „Nimeni nu-ți pune sare în mămăligă”.

Iar „Mămăliga nesărată e ca nunta fără lăutari”.

Acum vă lăsăm – ne ducem să facem o mămăligă, fiindcă am cumpărat niște pește și „Pește, pește, / Mămăligă prăpădește”.

 

Bibliografie:

1]  Iuliu Zanne – Proverbele românilor – vol. I-X

2]  Grigore Botezatu, Andrei Hîncu – Dicționar de proverbe și zicători românești – Editura „Litera internațional”, București 2001

Sursă fotografie copertă:

https://smartliving.ro/retete-cu-mamaliga-si-cum-se-face-mamaliga-perfecta/