Motto: „Băutura cea mai bună este apa de izvor … dacă pui o picătură într-un kil de vinișor!” (Păstorel Teodoreanu)

Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Acum vreo treizeci de ani, un „politician” mioritic,  la întrebarea unui reporter de la „Academia Cațavencu” dacă cunoaște faptul că apa din București a ajuns la un conținut de hidrogen de 66%, a răspuns că este la curent cu respectiva problemă, care este „îngrijorătoare”.

No comment!

Pornind de la aceste cuvinte înțelepte și de la faptul că tocmai am organizat o degustare de apă minerală naturală plată, apă de izvor, apă carbogazoasă și apă carbogazificată, ne-am bătut capul să ne aducem aminte expresii în care apare cuvântul „apă”. În continuare veți vedea ce a ieșit.

Fiindcă mai sus era vorba despre apa din București, putem afirma:

„Dâmboviță, apă dulce, cine-o bea nu se mai duce.

  Dâmboviță, apă rece, cine-o bea de dor îi trece.”

Dacă te simți bine, „te simți ca peștele-n apă”. Dar atenție la ce fel de apă este, deoarece „apa nu este bună nici în cizme, nici la genunchi”.

Dacă ești mincinos, poți să „minți de îngheață apele”. Dar mama lui Ion Creangă, fără să mintă, putea „închega apa numai cu două picioare de vacă”, iar ceea ce rezulta făcea să „îți lase gura apă”.

Dacă ești chemat la șef, nu credem că mai „ești în apele tale”, „te trec toate apele” și vrei să știi în prealabil „în ce ape se scaldă” acesta, deoarece s-ar putea „să intri la apă”. Dar nu dispera, nu „da apă la șoareci”, fiindcă „apa trece, pietrele rămân”.

Dacă vrei să ai câștig, poți „să pescuiești în ape tulburi”. Și dacă „ți-a venit apa la moară”, poți chiar „să scoți apă și din piatră seacă”. Dar după aceea trebuie să ai grijă, pentru că agoniseala poate „să se ducă pe apa sâmbetei” și ajungi „sărac de n-ai după ce bea apă”. Ca să nu mai spunem că este bine „să aibă cine-ți da o cană cu apă la bătrânețe”.

Într-o lume normală, sărac ajungi și dacă treci prin școală „ca gâsca prin apă”. Dar la noi, în perioada actuală, nu este cazul. „Te îmbeți cu apă rece” dacă crezi așa ceva. Totuși, „ulciorul nu merge de multe ori la apă” – să sperăm.

Chintesența școlii românești de astăzi este că „un prost aruncă o piatră în apă și zece înțelpți se chinuie să o scoată” – orice asemănare cu „România educată” este pur întâmplătoare.

Despre două persoane se poate spune că „semănă ca două picături de apă” – vezi sosiile lui Putin. Dar doar vor semăna fizic, căci „sângele apă nu se face”.

Dacă bei, trebuie să ții cont de regula: „La apă cu măsură, la vin fără măsură”. Și această regulă este cât se poate de adevărată fiindcă trebuie „să nu bei apă multă, că faci broaște-n burtă”.

În fine, „calul nu crește numai cu apă, paie şi bătaie”.

Dacă într-un articol autorul „bate apa în piuă”, la final spui că acel text „a fost apă de ploaie”.

Cât despre tema articolului nostru, credem că „a stârnit o furtună într-un pahar cu apă”.  Adică cu  „aqua chiorensis” – „apă chioară”  .

Și fiindcă tot am ajuns la latină, încheiem cu:

„In vino veritas, in aqua sanitas”.

(În vin este adevărul, în apă este sănătatea)

Sursă fotografie copertă:

https://www.shutterstock.com/image-vector/cartoon-illustation-water-plastic-bottle-mascot-434295685?irclickid=z-TQPwRztxyNRWm3yLRfK2daUkA3pX1Nmwb80g0&irgwc=1&utm_campaign=Stockfresh%20by%20Stockphotos.com%20GmbH&utm_medium=Affiliate&utm_source=2691128&utm_term=stockfresh