Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Revenim în acest articol asupra cafelei marghiloman – singura cafea cu rețetă românească.

Și revenim deoarece povestea acestei cafele este plină de istorie, povești, glume etc.

Glume cu Marghiloman –  „cafea marghiloman”

a) În epocă, între Alecu Marghiloman (membru de vază al Partidului Conservator) și Take Ionescu (Președinte al Partidului Conservator-Democrat) au existat nenumărate animozități – inclusiv între susținătorii lor.

„În treacăt fie zis, takiștii sunt contra d-lui Al. Marghiloman, dar nu și contra cafelelor marghilomane! ”^1]

Deci, un fel de „Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători!” a lui Farfuridi din O scrisoare pierdută.

b) Nici acum o sută zece ani nepotismul nu era ocolit (Marghiloman fiind ministru de finanțe):

„- Chelner – comandă X. – o cafea cu un pic de rom!

– Nu fii prost – replică Y. tovarășul de masa al lui X.) – în cazul ăsta comandă mai bine «un marghiloman» cu un Pik… Ferekide!

(Explicație pentru cei care n’au înțeles jocul de cuvinte: «marghiloman» se numește cafeaua fiartă cu rom, iar d. Pik Ferekide, tânărul prefect de Buzău, este nepotul d-lui Al. Marghiloman.)”^2]

c) Pentru străinii aflați în vizită în România primelor două decenii ale secolului XX și necunoscători în ale politicii autohtone, numele de Marghiloman putea conduce la confuzii:

„Fiindcă veni vorba de d. Marghiloman, mă grăbesc să vă povestesc – dacă nu’mi vor fi luat-o alții înainte – o nostimă anecdotă, ce mi-a fost și mie istorisită de un amic. Si non e vero, e ben trovato.

Cică, într’o seară la Cazino din Sinaia, asistând la o reprezentație a teatrului de varietăți, d. Al. Marghiloman aplauda cu mult zel pe o cântăreață franceză. Un prieten, vecin de stal, îl întrebă:

– Îți place, coane Alecule? Vrei să ți-o prezint?

– Mulțumesc, bucuros.

S’au dus amândoi pe scenă, și prietenul a spus artistei:

– „Madmoiselle, permettez moi de vous présenter Monsieur Marghiloman.”

Iar „șanteza” a exclamat îndată:

– „Ah, monsieur Marghiloman, le grand marchand de café? Je vous félicite, monsieur, j’ai bu votre café, il est excellent!”

… Pasămite, franțuzoaica debarcată de curînd în Sinaia, făcuse vr’un chef și gustînd cu plăcere cafeaua cu rom poreclită „Marghiloman”, credea că și distinsul nostru om politic și sportsman trebuie să fie un mare negustor de cafea, mai ales că și terminația numelui său semăna din întâmplare cu a lui Nadrughian, Caimacian, Harțiburian și alți specialiști în asemenea comerț.”^3]

Acestea fiind spuse, am ajuns la combaterea afirmației lui Stelian Tănase din primul articol despre marghiloman (partea I-a). Dacă o astfel de băutură fiartă în distilat (coniac sau rom) ar fi existat la Paris, „șanteza” franțuzoaică ar fi știut de existența acesteia și n-ar fi numit-o „marghiloman”, ci cu numele ei franțuzesc.

d) În timpul Primului Război Mondial, Al. Marghiloman, la fel ca mulți alți fruntași politici și intelectuali, a fost de partea Germaniei – filogerman. De fapt, ei erau mai mult dușmani ai Imperiului Țarist decât prieteni ai Imperiului German.

Printre aliații Triplei Alianțe se număra și Turcia iar ministru plenipotențiar al Imperiului German în România în perioada 1914-1916 a fost Hilmar Freiherr von dem Bussche-Haddenhausen.

„Herr von dem Busche la Capșa, după masă.

– Ce dorește excelența voastră, cafea turcească sau un marghiloman?

– Kelner, mi-e indiferent: și turcii și Marghiloman sunt deopotrivă aliații Germaniei!”^4]

e) P. Carp, fruntaș al Partidului Conservator, a reușit să fie ales în Parlament din partea județului Vaslui, după ce contracanditatul din partea Partidului Liberal, un oarecare domn Gingir, s-a retras.

Foto 1 – „- Coane Petrache [P. P. Carp – n.n.], fiindcă ai repurtat o strălucită victorie electorală, dă’mi voie te tratez cu o cafea…

– Marghiloman?

– Nu… Gingir-lie!”^5]

Pentru cei mai puțin cunoscători în ale cafelei, trebuie să explicăm ce este aceea o „cafea gingirlie”:

„gingirliu (giungiurliu) a. 1. nostim: un june giungiurliu; 2. se zice de o cafea turcească cu caimac: o cafea gingirlie. [Turc. DJÜDJÜLI].”^6]

f) În timpul Primului Război Mondial, Nicolae Filipescu și Al. Marghiloman, membri marcanți ai Partidului Conservator, se situau pe poziții adverse: primul era susținătorul Antantantei, în timp de Marghiloman era de partea Triplei Alianțe:

Foto 2 – „Nicu Filipescu. – Domnule Fritz, n’o să mai calc prin cafeneaua dumitale! Ce fel de marghiloman e ăsta? E curat svarț nemțesc: nu’i deloc cu Rom în iea [România – n.n.]!”

Din nou trebuie să explicăm un termen specific:

„șvarț n. cafea neagră după moda europeană (în opozițiune cu cafea turcească): un șvarț cu cognac fin CAR. [Nemț. SCHWARTZ, termen introdus de chelnerii austriaci].”^7]

g) Și, în final, explicația fotografiei de copertă – nu este cu cafea, dar este cu Marghiloman (și cu Nicu Filipescu) – de unde „UN BAL(amuc) CONSERVATOR”.

Foto 3 – „Marghiloman. – În definitiv, Nicule [Filipescu – n.n.], deosebirea de sentimente și păreri dintre noi nu este așa de mare: tu iubești Franța și eu pe Franț [Josef – n.n.]!”

Continuarea în articolul viitor.

 

Bibliografie:

1]  Tarascon (George Ranetti) – Închegarea lui Take cu Petrake – revista Furnica, anul 7, nr. 8, 28 octombrie 1910

2]  Jorj Delamizil (George Ranetti) – Brașoave – revista Furnica, anul 10, nr. 1, 5 septembrie 1913

3]  Kiriak Napardajan (George Ranetti) – Brașoave – revista Furnica, anul 11, nr. 1, 2 septembrie 1914

4]  Jorj Delamizil (George Ranetti) – Brașoave – revista Furnica, anul 11, nr. 15, 9 decembrie 1914

5]  Revista Furnica, anul 10, nr. 26, 27 februarie 1914

6]  Lazăr Șăineanu – Dicționar universal al limbei române – A opta edițiune – Editura „Scrisul Romînesc, 1929 – pag. 276

7]  Lazăr Șăineanu – Dicționar universal al limbei române – A opta edițiune – Editura „Scrisul Romînesc, 1929 – pag. 633

 

Surse fotografii:

Foto copertă:  A. Murnu – revista Furnica, anul 11, nr. 12, 18 noiembrie 1914

Foto 1]  Revista Furnica, anul 10, nr. 26, 27 februarie 1914

Foto 2]  Revista Furnica, anul 11, nr. 7, 14 octombrie 1914

Foto 3]  Revista Furnica, anul 11, nr. 12, 18 noiembrie 1914