Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

În lumea enologiei din România, mai multe etichete de sticle de vin au conotații religioase / creștine: gama Cupola Sanctis (Sfinții Constantin și Elena, Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe, Sf. Ioan etc.), Serafim (care în ebraică înseamnă „în flăcări”), Smerenie etc.

Totuși puțini știu că și eticheta vinului Iacob se înscrie în această paradigmă creștină.

De unde și până unde?

Ei bine, ca să deslușim această afirmație vom lua Biblia (versiunea redactată de Bartolomeu Anania). Nu vă speriați, vom da doar un citat care va sta la baza a ceea ce vom scrie în continuare.  

În „Facerea”, la 28:12 se spune (despre Iacob – fiul lui Isaac):

„Și a avut un vis. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea.” (Foto 1)

Foto 1 – Scara lui Iacob

Scara lui Iacob este de fapt legătura dintre Profan (Pământ) și Sacru (Rai) (asta ca să-l parafrazăm pe Mircea Eliade și ca să vadă toată lumea că suntem băieți citiți).

Deci, putem spune că scara lui Iacob este o trecere de la un nivel inferior la un altul, superior.

Dacă ne uităm la Foto 2, veți înțelege mai bine această afirmație (raportată la vin, desigur).

Foto 2 – Făurar – Iacob – Domaine Ceptura Rouge

Simbolistica etichetei (scara) este identică (sau aproape) cu erminia¹⁾ icoanei Scării lui Iacob. Din gama entry-level (Făurar) te înalți prin Iacob către Domaine Ceptura Rouge Pentru un începător în ale vinului, el trebuie să studieze mai întâi Făurarul și apoi să treacă la Iacob, care îl va purta către desăvârșire, către Domaine Ceptura Rouge.

Nu spunem că reciproca nu este adevărată. Dacă rămâi fără bani la restaurant, de la Domaine Ceptura Rouge treci la Iacob pentru ca, în final, să se caute toți mesenii prin buzunare pentru a mai cumpără un Făurar (dar toate aceasta însoțite de plânsetele, regretele și gustul amar pe care l-au avut Adam și Eva în momentul în care au fost izgoniți din Rai și au trebuit să coboare – pe scara lui Iacob – pe Pământ).

Deci, Iacob este un vin de trecere (de la ceva bun la ceva și mai bun). Dar hermeneutica nu se oprește aici.

În sec. VII-VIII d.H. a trăit Sfântul Ioan Sinaitul (care, după nume, a trăit pe muntele Sinai și nu la Sinaia – fiindcă încă nu se născuse Carol I ca să facă acolo castel).

Ei bine, aproape de sfârșitul vieții sale a scris Scara dumnezeiescului urcuș, care este un tratat despre părăsirea păcatului și învățarea virtuților, pentru a putea ajunge în Rai.

Sfântul Ioan Sinaitul a spus că, pentru a ajunge în Rai, omul trebuie să urce o scară cu 30 de trepte (scară care pleacă de pe Pământ și ajunge în Rai). Fiecare treaptă reprezintă câte un păcat (de ex. să nu furi, să nu râvnești la femeia altuia etc.). Cel care urcă este ajutat de un înger să treacă de fiecare treaptă, dar tot acolo (la fiecare treaptă) este și un diavol care, dacă în viață ai avut respectivul păcat, te trage de pe scară și te duce frumușel în Iad (Foto 3). Din pricina acestei scări (care se trage de la Iacob citire), Sfântului Ioan Sinaitul nu i s-a mai spus decât Sfântul Ioan Scărarul.

Foto 3 – Scara Sfântului Ioan Scărarul (Sinaitul)

Și acum urmează momentul culminant al articolului nostru:

Într-o seară, în care noi (Cetățenii) am dezbătut îndelung asupra vinului și asupra plăcerilor vieții, am adormit cu o sticlă de Iacob la căpătâi. Dimineața când ne-am trezit, după ce am mai schimbat câteva cuvinte între noi, ne-am dat seama că am avut același vis și, din ce și-a mai adus aminte unul, din ce și-a mai adus aminte celălat, am putut pune pe hârtie cele de mai jos:

După ce am adormit, scara de pe eticheta vinului Iacob s-a desprins de pe hărtie și a început să crească în sus, ajungând până în cer (nu putem să vă spunem ce s-a întâmplat cu tavanul / acoperișul clădirii prin care ar fi trebuie să treacă scara – dispăruseră, dar sigur nu eram pe câmp atunci când am adormit, ci într-o casă de oameni cumsecade).

Și scara nu mai avea 8 trepte, ca în etichetă, ci avea acum 30 de trepte.

În dreptul fiecărei trepte era prinsă căte o plăcuță pe care scria ceva, dar noi fiind la distanță, nu vedeam ce scrie pe ele.

Când ne-am apropiat, am văzut persoane cu pahare din vin în mână care se străduiau să urce treptele scării, pentru a ajunge în vârf, acolo unde scria „Raiul iubitorilor de vin” (am reușit să citim, deoarece era scris cu litere foarte mari – precum inscripția de la Hollywood sau cea de la Brașov).

Fiecare candidat la „Raiul iubitorilor de vin” era ajutat să urce (să se înalțe în sferele minunate ale gustului) de câte un Serafim. În dreptul fiecărei trepte era câte un personaj mare și umflat, care era îmbrăcat în plastic. Am dedus că aceasta este scara care te duce către Smerenie iar personajele umflate și hidoase sunt diavoli. Am reținut că se strigau între ei cu numele de Ba… Baphomet – nu, nu Baphomet, acesta este diavolul la care au fost acuzați că se închinau cavalerii Templieri – Ba… Babanu’. Da, așa se strigau între ei acei diavoli – probabil numele venea de la înfățișarea lor obeză.

Ne-am apropiat și mai mult și am reușit să vedem ce scria pe plăcuțe: pe fiecare plăcuță era scris câte un păcat capital al celor ce doresc să ajungă în fericitele plaiuri ale vinului de excepție.

Din când în când, deasupra câte unei trepte apărea o mână care scria cu litere de foc „Mane, Techel, Fares” (vezi tot în Biblia lui Anania – Cartea proorocului Daniel, la capitolul 5: Ospățul lui Baltazar), se auzea un strigăt și candidatul la „Raiul iubitorilor de vin” de pe acea treaptă se prăbușea de pe scară, tras în jos de divolul responsabil cu treapta respectivă.

Pentru cine nu are răbdarea să citească pasajul din Biblie, îl tălmăcim (în viziunea noastră):

„Numărat, cântărit, împărțit” – adică s-au numărat paharele de vin băute de candidat, s-au cântărit păcatele sale la adresa vinului de calitate iar vinul pe care ar fi trebuit să-l bea în „Raiul iubitorilor de vin” va fi împărțit la fericiții care au ajuns deja acolo. Cu alte cuvinte, a ajuns la o treaptă / păcat de care se face vinovat.

Am început să citim cu interes ce scria pe fiecare treaptă (de jos în sus) – păcatul capital din dreptul fiecărei trepte:

► ești băutor de bere sau de tării;

► ești băutor de BFL (băutură fermentată liniștit);

► ești băutor de „vin adevărat, de la țară, fără sulfiți, care nu este făcut din pastile” – căpșunică etc.;

► consideri că băutura cu care trebuie deschisă masa este „tăria”: vodka, palinca, vinarsul etc.;

► consideri că poți simți calitățile vinului chiar dacă îl bei dintr-un ardei gras căruia i s-a tăiat „capacul”;

► consideri că singurele vinuri pe care le poți bea sunt cele dulci (eventual cele demidulci), fiindcă toate celelalte sunt prea „aspre, acre” etc.;

► torni cola în vin;

► ești băutor de vin „la cantitate”, nu „de calitate”;

► nu contează paharul (forma lui) din care bei vin;

► nu bei vin roșu după vin alb (sau două vinuri de aceeași culoare dar cu etichete diferite) fiindcă „amesteci băuturile și te îmbeți”;

► pui cuburi de gheață în paharul cu vin;

► la 40 ^oC afară, fiind la piscină, alegi o sticlă cu vin alb numai fiindcă acel vin „este baricat”;

► consideri că orice vin este cu atât mai bun cu cât este mai vechi;

► păstrezi sticlele cu vin câțiva ani în balcon, ca „să se învechească”;

► consideri că orice sticlă cu vin „mare” poate fi băută imediat ce ai desfăcut-o.

Ei bine, în acest moment ne-am trezit. Nu ne mai aducem aminte dacă am ajuns în Rai și nici numele celorlalte păcate capitale.

Dar ne luăm angajamentul să mai perseverăm și, cu puțin noroc, să vă spunem numele tuturor păcatelor. Deocamdată ne ducem să bem un pahar cu Lácrima Christi. Și avem grijă să ne ferim de… Babanu’!

 

¹⁾ Carte de explicare și de interpretare a picturii bisericești, cuprinzând normele după care se execute o icoană