Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Fiindcă am avut ceva mai mult timp la dispoziție cu ocazia pandemiei de COVID-19 – starea de urgență, am luat cele 10 volume din „Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – Proverbe, dicetori, povățuiri, cuvinte adeverate, asemenări, idiotisme și cimilituri – cu un Glosar româno-frances de Iuliu A. Zanne – Bucuresci, Imprimeria Statului – Editura Librăriei Socecu & Comp. – 1895”, le-am studiat și am extras și pentru dumneavoastră câteva perle din gândirea înaintașilor noștri referitoare la vin. Facem mențiunea că am adaptat cuvintele la limba română contemporană.

În trecut (și numai atunci), vinul era considerat una dintre cele mai plăcute băuturi:

► „Îi mai bun vinul ca apa

     Și friptura decât ceapa”

sau

► „Bun îi vinul, nu-i ca apa,

     Nici friptura nu-i ca ceapa.”

Vinul este cel mai bun companion pentru oamenii cu scaun la cap:

► „Cei ce nicicum nu vor să bea nebuni sunt și fără de minte, căci vinul înveselește pe cei ce beau cuminte.” (Iordache Golescu)

Din această cauză:

► „Vinul e pentru noi,

      Nu e pentru boi” (Anton Pann)

iar

► „Vinul bun și pâinea dulce, la ostaș putere aduce”

și

► „Apa răcorește, vinul înveselește și pâinea te întărește.”

Adevărul este că la noi, ca și în restul Europei, era preferat vinul dulce (dar care are o problemă):

► „Vinu-i dulce,

     Dar te duce.”

► „Vinul dulce lesne te înșală și la căință te duce fără nici o greșală, ca și muierea dulce.”

► „Vinul cu cât mai dulce, cu atât a noastră minte mai departe o duce.”

► „Vinul fie cât de dulce, când se bea peste măsură, amărăciune sufletului tău ți-aduce.”

Deoarece aceste proverbe / zicători au fost scrise înainte de filoxeră, se pare că tot vinul care se făcea din viță nealtoită (fiindcă alta nu exista) era cu atât mai bun cu cât era mai vechi – deci nu se strica:

► „Sufletului îi dă putere cuvântul cel mai drept, iar trupului vinul cel mai vechi.”

► „Prietenul vechi e ca și vinul; cu cât este mai vechi, cu atât este mai bun.”

► „Să fie pâinea cât de caldă, vinul cât de vechi și nevasta cât de tânără.”

Vinul este sinonim cu cântecul / te învață să cânți:

► „Vinul fără lăută, ca o gură mută”

și

► „Vinul, fără a-nvăța, știe bine a cânta” – deci dacă bei vin nu mai este necesar să iei meditații la muzică, fiindcă acesta te rezolvă pe loc. Credem că din acest motiv cântăreții de rock golesc câteva sticle de … (nu știm ce) înainte și în timpul concertelor lor!

Totodată, vinul are și efect geriatric și nu mai este cazul să te duci la Institutul Ana Aslan:

► „Vinul și pe cel bătrân în horă-l bagă, ca pe un tânăr.”

Totuși, vinul trebuie băut cu măsură, fiindcă, deși a intrat în horă:

► „Picioarele nu-l mai țin

     Și tot strigă: adă vin!” (Anton Pann)

iar

► „Vinul peste măsură când se bea, mintea ți se învârtește ca roata de moară și picioarele se clatină ca dinții din gura babei.”

Fiindcă tot am vorbit de geriatrie, iată și alte avantaje ale vinului băut la bătrânețe:

► „Vinul e toiagul bătrânețelor și nebunia tinerețelor.” (Anton Pann)

► „Vinul, cârja bătrânețelor” (Iordache Golescu)

► „Vinul e laptele bătrânețelor.”

Dar la bătrânețe se pare că funcționează și atracția contrariilor:

► „La bătrânețe place vinul vechi și nevasta tânără.”

Vinul nu are numai efect geriatric, ci este și un foarte bun psiholog, care te poate consola cu succes:

► „Vinul tămăduire la cea mai mare mâhnire.”

Totuși:

► „Cu vinul uităm de orice întâmplare, dar îndată ajungem la cea mai proastă stare.”

Dar tot vinul te poate trimite și la psihiatrie, fiindcă:

► „Vinul îl bei de bun,

     Și el te face nebun”

și

► „Fie omul cât de bun,

     Vinul îl face nebun.”

Ajungând la psihiatrie, facem o scurtă digresiune. Nasul omului are efect de hârtie de turnesol pentru vin:

► „Vinul îți iese în nas” (explicația acestei afirmații din lucrarea citată la începutul textului: „pentru bețivul cu nasul înroșit de prea multă băutură”).

De asemenea:

► „Te spune nasul

     Că îți place vinarsul.”

Revenim. Vinul poate fi luat și pe post de somnifer:

► „Vinul după masă somn bun ne aduce”

și apare din nou efectul destresant:

► „Cu vinul și cu somnul

     Uită grijile omul.”

Dacă ai băut ceva mai mult:

► „Somnul fumul vinului îndată îl risipește.”

Dar dacă ai băut prea mult și ai întrecut măsura (fie la vin, fie la somn, fie la amândouă):

► „Vinul și somnul peste măsură deopotrivă mintea ți-o smintește”

și, ca într-un final de thriller (în care apare și al treilea element, pentru a închide cercul):

► „Somnul, vinul și muierea curând la iad te trimete.”

Acum, că tot am amintit de „muiere”, vă rugăm să țineți cont de faptul că noi doar așternem pe hârtie (mă rog, pe display) ce gândeau strămoșii noștri mult mai deștepți ca noi – așa că nu putem decât să îi credem și nu îi vom contesta. Bărbatul era „om” iar femeia era „muiere”. Deci noi nu putem fi acuzați de misoginism, fiindcă în acest caz ar trebui interzise cărțile înaintașilor noștri din care am citat (așa cum a fost interzisă cartea/filmul „Pe aripile vântului” sau romanul „Zece negri mititei”, care nu mai are voie să se vândă decât sub titlul de „Au fost zece”). Dar să terminăm cu divagațiile și să trecem la demonstrație. Între vin și femeie/muiere (și nu trebuie uitat nici „banul, ochiul dracului”) este o foarte strânsă (și uneori malefică) legătură:

► „Muierea tânără ca vinul nou fierbe.”

► „Muierea ca vinul, îndată te-mbată, când o slăvești așa îndată.”

► „Dragostea muierii la început te înveselește, ca vinul cel mai dulce, iar în urmă te amețește.”

►  „Puterea împărătească mare și înfricoșată, cum și a vinului putere nu mai pre jos se arată, iar a muierii putere cu mult, cu mult întrece pe-acestea amândouă.”

► „Vinul bun și nevasta frumoasă sunt două otrăvi dulci la om.”

► „Dama frumoasă și vinul

     Pot pe cineva să-l strice

     Ca otrava, ca veninul.” (Anton Pann – Povestea vorbii)

► „Banul, vinul și muierea trebuie să le îngrijești foarte de aproape, dacă vrei să le ai pe deplin întregi.”

► „Trei lucruri nu lasă în pace pe om: vinul, femeia și banul.”

Și fiindcă tot am vorbit de „muieri”, am găsit o afirmație a lui Iordache Golescu:

► „În butilce mici, vinul cel mai bun”

pe care noi o percepem sinonimă cu actuala „estențele tari se țin în sticluțe mici” – referitoare la parfumuri.

Ei bine, acestea fiind scrise, ne ducem să „bem vin de unde cântă broasca”, fiindcă ni s-a uscat cerul gurii de cât am bătut în tastele laptopului.

 

P.S. Dacă nu știți ce înseamnă „a bea vin de unde cântă broasca”, vă lămurim (noi am aflat din carte, așa că suntem mai informați). Înseamnă „a bea apă”!😃