Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Articolul de mai jos l-am scris în urma unei excursii tematice pe care am făcut-o la stilata și culturala (dacă ni se permite să spunem așa) Bragagerie Bogdania, deschisă nu demult în București, în fosta mahala a Olarilor. Ideea era să testăm dacă actuala bragă ne aduce aminte de neasemuitul gust al brăgii băută în copilărie în Piața de Flori din capitală, de braga băută la Bușteni – la madam Bairamovici etc. Experimentul nu a reușit deocamdată (licoarea dorinței noastre lipsind momentan din galantar, fiindcă braga rece se vinde precum pâinea caldă), dar ne-am delectat cu cafea la nisip, cu „rahat și apă rece” și cu alte bunătăți culinare.

Drept urmare, am început să căutăm prin biblioteci date despre lichidul numit bragă.

Ținem să facem precizarea că, în majoritatea cazurilor de mai jos, am adaptat scrierea textelor selectate din diverse cărți vechi la scrierea din zilele noastre, deoarece altfel credem că nimeni nu ar termina de citit articolul!  😃

Mai întâi, ce este braga?

„Braga, băutură gătită din semințe de mei (Millium sativum), uzitată în țările române, în Bulgaria, Serbia și Macedonia. Meiul se râșnește, se fierbe și decoctul nestrecurat se supune la fermentare, după ce i s-a adăugat o cantitate mică de ferment. Băutura conține în soluție puțin alcool (până la 1%), acizi organici, mai ales acid acetic, lactic, butiric, glicoasă [??], dextrină, glicerină și săruri minerale… este o băutură hrănitoare, din cauza amidonului și glutenului ce conține.”^1]

Dar când a apărut ea în Țara Românească / în București?

Prima menționare a unui brăgar (ținem să adăugăm că textul nostru nu este exhaustiv) am găsit-o în analele Bucureștiului, într-un act din anul 1594:

„Tot pe vremea lui Mihnea Turcitul e amintit… și un „brăgar”, adică fabricant și negustor de bragă, pe Necula, figurând ca martor în „cartea” de întărire, din 2 februarie 1594, a lui Seman județul.”^2]

Dacă mai înaintăm cu vreo 200 de ani în istorie, aflăm că:

„Între 1788 și 1800 existau în București peste 50 de bresle, dintre care numai 18 erau negustorești. Aceste bresle erau alcătuite din: brașoveni, cârciumari, rachieri,… bragagii,… cafegii… și hangii.”^3]

Deci cu 200 și ceva de ani în urmă exista în București o breaslă a bragagiilor. Dar este corect termenul de bragagiu? Dacă ținem cont de scrierile lui August Treboniu Laurian (cei care au apucat să facă școala în alte vremuri vor ști despre ce este vorba și probabil își vor ascunde un zâmbet în colțul gurii), vom afla că:

„BRAGAGÍU, s.m., care vende sau fabrica braga; – curatitu de form’a turceasca ar sona bragariu.

BRAGAGERIA, s.f., stabilimentu de braga;  mai correctu ar fi bragaria.”^4]

Nu ne-am putut abține și am copiat definițiile literă cu literă, pentru savoarea lor.  😃

Dar să revenim la breasla bragagiilor bucureșteni. În anul 1852 găsim pecetea breslei (Foto 1) pe o solicitare adresată de „Starostiia Corporații Bragagiilor” Poliției.

Foto 1: „Pecetea starostiei bragagiilor din București, având în interiorul ei vulturul muntenesc cu crucea în cioc, în sbor”^5]

Se mai întâmpla și ca prețul de vânzare al brăgii să fie stabilit de divanul boierilor.

Astfel avem la „1814 septembrie 24. București. Anaforaua marilor boieri prin care propun prețul cu care să se vândă braga în București.”

„…Iar braga fiindcă o bea sărăcimea, și dintr-o oca de mei pot să iasă două-trei oca de bragă, este scumpă ocaua po par.[ale] 4, precum se arată în anaforaua vornicii. Ci după prețul meiului ce umblă chila de la taleri 15 până la taleri 20, am găsit cu cale să vânză bragagii pă anul acesta ocaua de bragă po par.[ale] 2.”^6]

Deci și în acele vremuri Guvernul (marii boieri) stabilea prețul anumitor mărfuri, ajutând categoriile defavorizate. Se vede că propunerea către Primul ministru (domnitorul) este ca prețul brăgii să scadă de la 4 taleri la 2 taleri ocaua – o scădere cu 50%. Oare de aici să vină expresia „Ieftin ca braga”?

Dar cine erau vânzătorii de bragă și de unde putea fi aceasta cumpărată?

Pe vremea Regulamentului Organic, pe străzile Bucureștiului umblau o grămadă de „negustori ambulanți: turci, bulgari, albanezi, care vând bragă, salep, alviță, dulciuri etc.”^7]

Pe la 1870:

„Negustorii umblăreți ce erau de obârșie balcanică aveau…specialitatea dulciurilor și a băuturilor, răcoritoare vara și înfierbântate iarna. Cei mai căutați și mai cu dever erau bragagii și limonagii. Primii erau în mare parte turco-bulgari (Rumelioți) pripășiți pela, dughenele-bragagerii risipite prin unele mahalale, și care erau adevărate laboratoare de cofetărie…Cu portul lor turcesc (mintean colorat cu flori de găitane negre, șalvari de aba, pe cap cu fesuri roșii cu ciucure negru, iar în picioare purtând cipici de opincă vârfuiți în sus) – acești negustori duceau pe brațul stâng un coș pe gura căruia sta o tavă cu multe despărțituri pentru fiecare din zaharicalele ce vindea; iar în mâna dreaptă purtau o doniță curată bătută în semi-lune de tablă de alamă, donițe în care țineau bragă răcită răcită de un bulgăre de ghiață ce plutea în ea.”^8]

 

Foto 2 – Bragagiu^9]

Dar se pare că braga vândută spre sfârșitul sec. XIX în târgurile Capitalei nu era prea sănătoasă:

„Pentru potolirea setei și a zădufului, care era în târg, vizitatorul avea la dispoziție bragă și limonadă de la putină, trasă cu ajutorul unei sticle, lungi, găurită la fund. În limonada din aceste putini, ca să fie rece, se afla gheață naturală așa cum venise de la ghețăriile destul de numeroase, pe acea vreme, din marginea Capitalei. Mai târziu Serviciul sanitar a  interzis folosirea acesteia…”^10]

Și aflăm și motivul faptului că braga vândută era vătămătoare:

„În timpul verii mulți bragagii au obiceiul de a răcori braga prin bucăți de gheață pusă într-însa. Acest mod de a răcori este vătămător, atât din cauză că proveniența gheței este de multe ori suspectă, cât și din cauză că astfel consumatorul înghite lesne și bucăți de gheață deodată cu braga. El se poate lesne înlocui prin vase duble concentrice umplute unul cu gheață și celălalt cu bragă.”^11]

Fiindcă am ajuns la motive de zăcut la pat, pe vremuri, dacă erai bolnav, se mai spunea și că „ai bragă în sânge”.

Am inclus în continuare câteva proverbe și zicători (explicate) referitoare la bragă – să ne ierte domnul Dragoș Bogdan, stăpânul și mentorul bragageriei Bogdania, dar toate explicațiile de mai jos sunt luate din lucrări premiate de Academia Română în jurul anului 1900!

► „La lipsă de înghețată, braga ne răcorește.” Explicația lui Iordache Golescu: „Adică, de nevoie, și cu cele mai proaste ne putem sluji.”^12]

► „Și braga răcorește.” – tot Iordache Golescu: „Adică și cele proaste folosesc.”^13]

► „Ca braga în ziua de Paști” – „Când o treabă merge rău căci, în ziua de Paști, braga nu se caută.”^14]

► „Plan de bragagiu” – „Adică prost, care nu izbutește.”^15]

► „Cu un ulcior de bragă, negustorie întreagă.” – Iordache Golescu – „Adică proști și nevoiași negustori.”^16]

Dar braga nu are numai valențe negative, ci și pozitive:

► „Bragă deasă / Peste masă” – „Prieteșug mare”.^17]

► „A bea bragă cu cineva” – „A trăi, a lucra împreună.”^18]

Acum urmează o ghicitoare, al cărei răspuns este „braga”:

► „Dobra subțirica / umple putinica.”^19]

Trebuie reținut faptul că sensul prenumelui slav Dobra este: bună, de calitate!

Nici revistele umoristice de acum un secol și ceva nu au ocolit braga:

Foto 3 – Ai dracului Români, bre! Ce repede au civilizat Silistra: eu beau tot bragă, iar ei – braghină!^20]

Explicație: îl vedem pe regele Ferdinand I al Bulgariei (cel cu nasul mare, de Pinochio) după pierderea Cadrilaterului (anexat de România în urma celui de-al doilea război balcanic). Braghina este un soi vechi, românesc, de struguri, din care se făcea vin. La Silistra a sosit vin de Braghină de la crama prințului Știrbey.

Foto 4 – Bulgarul – Lada aceasta, pe care am găsit-o printre trofeele luate de la Turci, eu o anexez!

Sârbul – Carnexez! Tu să bei bragă: asta mi se cuvine mie!^21]

Reclamă la șampania Montebello în timpul celui de-al doilea război balcanic – regele Ferdinand I al Bulgariei și regele Petru I al Serbiei se bat pentru o ladă de Montebello – care este pusă în contradicție cu braga.

Explicația pentru „Carnexez” o găsiți aici.

Există și „Sârba bragagiilor”. Partitura o puteați găsi, prin anii ’30 ai secolului trecut, la Biblioteca Academiei Române, secția Stampe. Depozitul de note muzicale. Colecția 1830–1930.^22] Acum o puteți solfegia și aici.^23]

Încheiem cu o zicere pe care Cetățeanul mai rârâit trebuia să o spună la logopedie, atunci când era mic. Atenție, nu luați de bun mesajul de mai jos! Din contră! Căci ceea ce urmează este numai un exercițiu de dicție:

„– Bună, dragă, vrei o bragă? / – Mersi, dragă, nu vreau bragă!”

 

Bibliografie:

1]  Enciclopedia Română – Tomul I – Dr. C. Diaconovich – Editura și tiparul lui W. Krafft, Sibiiu, 1898 – pag. 558-559

2]  Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre – Constantin C. Giurescu – Editura pentru literatură, București, 1966 – pag. 279

3]  Istoricul hanurilor bucureștene – George Potra – Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985 – pag. 19

4]  Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a romana straine prin originea sau form’a loru, cumu si celle de origine indouiosa. Dupo insarcinarea data de Societatea academica romana – August Treboniu Laurian – Noua Typographia a Laboratoriloru Români, 1871 – pag. 91

5]  Industria și desvoltarea ei în Țările Românești – D. Z. Furnică – Editura Camerei de Comerț și Industrie din București, 1926 – pag. 246-247, 249

6]  Documente privitoare la istoria orașului București (1594-1821) – George Potra – Editura Academiei republicii Populare Romîne, 1961 – pag. 690-691

7]  Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre – Constantin C. Giurescu – Editura pentru literatură, București, 1966 – pag. 307

8]  Bucureștii vechiului Regat – George Costescu – Editura „Universul”, București, 1944 – pag. 176

9]  sursa fotografiei: https://www.cotidianul.ro/ce-i-mai-ieftin-decat-braga/bragagiu-tif/

10] Din Bucureștii de ieri – vol. I – George Potra – Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990 – pag. 376

11] Tractat de hygienă publică și Poliția sanitară – doctor I. Felix – Partea I – Bucuresci, Tipografia Ion Weiss, 1870 – pag. 217

12]  Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. III – Editura Librăriei Socecu & Comp. – Bucuresci, 1899 – pag. 483

13] Ibid.

14] Ibid.

15] Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. V – Editura Librăriei Socecu & Comp. – Bucuresci, 1900 – pag. 96

16] Ibid. – pag. 444

17] Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia – vol. III – Editura Librăriei Socecu & Comp. – Bucuresci, 1899 – pag. 484

18] Ibid.

19] Cimiliturile românilor – Artur Gorovei – Institutul de Arte Grafice Carol Goebl, Bucuresci, 1898 – pag. 30

20] Revista „Furnica – nr. 37 din 16 mai 1913 – pag. 5

21] Revista „Furnica – nr. 44 din 4 iulie 1913 – pag. 5

22] Dicționarul jocurilor românești – Coreografie populară – G. T. Niculescu-Varone – Imprimeria penitenciarului „Văcărești” – 1931 – pag. 131

23]  50 de sârbe – Pentru pian solo – Editura muzicală Grafoart, București, 2020 – pag. 49-52

 

Sursă fotografie copertă: https://www.igloo.ro/unde-i-braga-e-si-poveste-bogdania/