Beția și remediile ei în antichitate

Autori: Cristian CETĂȚEANU / Florin CETĂȚEANU

Vinul a însoțit omenirea aproape de la apariția acesteia pe pământ. Dar nu singur, ci împreună cu deliciile și consecințele pe care le aduce celor ce se „înfruptă” din el.

„Noi, oamenii, datorăm vinului faptul că sîntem singurii dintre viețuitoare care bem fără să ne fie sete.”1]

Dar, după cum spune un vechi proverb latin:

„Vinul e una, beția e alta.”2]

Ei bine, în funcție de regiunea lumii antice în care ne-am fi aflat, beția era privită diferit. Într-un fel, putem spune că, la fel ca și femeia, „vinul te ridică, vinul te coboară” (sau, mă rog, beția – ca să fim consecvenți cu ce am scris puțin mai devreme).

Mai întâi să vedem ce este beția. Platon, în Banchetul, pune în gura lui Eriximah (medic și fiu de medic) următoarea definiție:

„ […] poate n-o să vă supăr prea tare spunându-vă ce este cu adevărat beția: dacă este ceva pe care practica medicală să mi-l fi arătat limpede, atunci acesta este — că beția e dăunătoare.”3]

Tot Platon, dar în Phaidon, consideră că, după moarte, sufletele bețivilor se reîncarnează în…

„Socrate: Mă gîndesc de pildă că aceia care, în loc să se ferească de ele cît mai mult, s-au deprins cu lăcomia, cu desfrîul, cu beția, aceia fără doar și poate se întrupează ori în măgari ori în niște alte asemenea făpturi.”4]

La greci, Aristotel ne vorbește despre Pittacos (tiran din Mytilene, unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei), care a dat o lege referitoare la beție:

„Legea proprie lui îi pedepsește pe cei beți, dacă ar comite un delict, cu o amendă mai mare decât pe cei lucizi. Din pricină că sunt violenți mai mult cei beți decât cei lucizi, el nu a luat în considerație indulgența ce trebuie arătată mai mult celor beți, ci interesul.”5]

În schimb, la romani, erau pedepsite femeile care beau:

„Cei ce au scris despre viața și obiceiurile poporului roman spun că la Roma și la Latium femeile erau toată viața abstemiae, adică se abțineau de la vin, care în limba veche era numit temetum, și era obiceiul ca, pentru a fi prinse dacă au băut, să-și sărute rudele, pentru ca mirosul să le trădeze. Marcus Cato spune nu numai că erau disprețuite, ci chiar pedepsite de justiție dacă beau vin, ca și cum ar fi săvîrșit o mare rușine sau un adulter.”6]

Mai la nord de Imperiul roman erau germanii, despre care Appian spune că:

„La beție germanii erau cei mai caraghioși,”7]

dar fără a ne destăinui de ce înaintașii cavalerilor teutoni erau cei mai caraghioși.

La marginea din Asia Mică a Imperiului roman era Imperiul part.

„[…] se cunoaște vorba unui sol al sciților: parții, cu cît au băut mai mult, cu atît setea lor este mai mare.”8]

În Persia

„Babylonenii sînt foarte mari amatori de vin și de tot cortegiul de petreceri și desfătări care urmează după o beție.”9]

Beția îi ajuta pe aceștia să ia hotărâri înțelepte:

„Perșii sînt obișnuiți să bea foarte mult vin; nu le este însă îngăduit să vomite sau să urineze în fața altcuiva. Acestea dar sînt obiceiurile lor de viață. Pe de altă parte, obișnuiesc să chibzuiască beți asupra celor mai de seamă lucruri; ceea ce au găsit cu cale să hotărască, le este adus spre chibzuială și a doua zi, cînd sunt treji, de stăpînul casei în care se aflau cînd s-au sfătuit; dacă și cînd sînt treji găsesc că e cuminte ce-au hotărît, se țin de hotărîre, iar de nu, o înlătură; iar dacă cumva au ținut sfat treji asupra unui lucru, îl hotărăsc apoi numai cînd se îmbată.”10]

Dacă ne ducem și mai mult în est, pe urmele lui Alexandru Macedon, ajungem în India, unde un proverb spune că:

„Ține-te la șapte pași de elefant, la zece de bivol, la douăzeci de femeie și la treizeci de omul beat.”11]

Am ajuns acum la metode antice de profilaxie a beției.

„Dacă bețivilor li se dau să bea, vreme de trei zile, ouă de bufniță (noctua), li se stîrnește dezgustul. Dacă se mănîncă mai înainte un plămîn de oaie, rumenit, se ține departe beția. Cenușa de cioc de rîndunică, mărunțită cu smirnă și înmuiată în vin, dacă este băută, pune la adăpost de beție. Orus, rege al Asiriei, este inventatorul acestei rețete.”12]

De asemenea,

„Este foarte sănătoasă alternarea vinului cu apa și, de asemenea, băutul apei din plin după înghițirea vinului.”13]

Adică o metodă actuală și cât se poate de eficace pentru a preveni durerile de cap „de după”.

La noi se spune că hreanul este un afrodisiac. La romani era bun pentru tratat beția:

„De aici a luat Androcydes remediul contra beției, și anume mestecarea de hrean.”14]

În România, prazul este mâncat în special de olteni. La romani, prazul

„Se mănîncă și împotriva otrăvirilor cu ciuperci; de asemenea, dacă este aplicat pe răni, are efect afrodiziac, potolește setea, îndepărtează efectele beției, însă se spune că slăbește vederea și provoacă inflamații.”15]

Adepții actuali ai lui Bachus de pe plaiurile noastre se tratează de efectele beției cu zeamă de varză murată (moare de varză în Ardeal). Părerea grecilor antici era că:

„Ar lua prea mult timp să expunem meritele verzei (brassica) […] Ca dușman al viciilor, luptă împotriva vinului: dacă e luată înainte în mîncare apără de beție, înghițită după aceea îndepărtează efectele ebrietății.”16]

La noi se spune că „Ce știe țăranul, ce-i ăla șofranul?”. Ei bine, romanii știau ce este șofranul și mai știau și la ce este bun:

„Cei care au băut înainte șofran nu simt mahmureala, rezistă la băutură. Chiar și coroanele din șofran atenuează efectele beției.”17]

Dar nu numai plantele erau bune împotriva efectelor beției. Și anumite patrupede (friptura din unele organe ale lor) erau bune pentru așa ceva:

„Ține departe beția plămînul fript de mistreț sau de porc, mîncat pe stomacul gol în ziua unui ospăț, la fel și plămînul de ied.”18]

Până și unele pietre puteau preveni beția:

„Magii înșelători pretind că ametistele țin la distanță beția.”19]

Sau

Dionysias este dură și neagră, cu pete roșii laolaltă; făcută pulbere și amestecată cu apă, îi dă o aromă de vin și se socotește că dă rezistență la beție.”20]

Acestea fiind spuse, considerăm că v-am oferit suficiente remedii pe care să le încercați în cazul în care ați întrecut măsura (paharului)!

 

Bibliografie:

1]   Plinius cel Bătrân – Naturalis historia – Volumul 4: Remedii vegetare – Editura POLIROM, Iași, 2003 – CARTEA A DOUĂZECI ȘI TREIA, (23) 41, pag. 146

2]   Proverbele lumii despre calități și defecte – Editura Albatros, București, 1978 – 3915, pag. 474

3]   Platon – Banchetul – Editura Humanitas, București, 2011 – 176 c-d – pag. 90

4]   Platon – Phaidon – Editura Humanitas, București, 2011 – pag. 82

5]   Aristotel – Politica – Editura Paideia, București, 2001 – pag. 53

6]   Aulus Gellius – Nopțile Atice – X, 23

7]   Appian – Războaiele civile – Editura Științifică, București, 1957 – LXIV, pag. 140

8]   Plinius cel Bătrân – Naturalis historia – Vol. 3 – Botanica – Editura POLIROM, Iași, 2002 – CARTEA A PASIPREZECEA – 148, pag. 99

9]   Quintus Curtius Rufus – Viața și faptele lui Alexandru cel Mare – vol. II – pag. 14

10] Herodot – Istorii – vol. I – Editura Științifică, București, 1961 – CARTEA I, CXXXIII, pag. 79

11] Proverbele lumii despre calități și defecte – Editura Albatros, București, 1978 – 3930, pag. 476

12] Plinius cel Bătrân – Naturalis historia – Vol. 5: Medicină și farmacologie – Editura POLIROM, Iași, 2004 – (51) 145, pag. 165

13] Plinius cel Bătrân – Naturalis historia – Volumul 4: Remedii vegetare – Editura POLIROM, Iași, 2003 – CARTEA A DOUĂZECI ȘI TREIA, 42, pag. 146

14] Plinius cel Bătrân – Naturalis historia – Vol. 3: Botanica – Editura POLIROM, Iași, 2002 – CARTEA A ȘAPTESPREZECEA – 240, pag. 208

15] Plinius cel Bătrân – Naturalis historia – Volumul 4: Remedii vegetare – Editura POLIROM, Iași, 2003 – CARTEA A DOUĂZECEA, 47, pag. 42

16] Ibid. – (34) 84, pag. 48

17] Ibid. – CARTEA A DOUĂZECI ȘI UNA, (81) 138, pag. 99

18] Plinius cel Bătrân – Naturalis historia – Vol. 5: Medicină și farmacologie – Editura POLIROM, Iași, 2004 – CARTEA A DOUĂZECI ȘI OPTA, 262, pag. 91

19] Ibid. – CARTEA A TREIZECI ȘI ȘAPTEA, 124, pag. 243

20] Ibid. – 157, pag. 250

Sursă foto copertă:

Captură din https://www.youtube.com/watch?v=GcESbuKIyj0

 

 

Lasati un raspuns

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>